Dragusanul - Blog - Part 1101

Alături de Eminescu, la emoțiile debutului

Revista debutului lui Eminescu

Revista debutului lui Eminescu

*

Fără îndoială că despre Eminescu știți totul, noi, românii, fiind prin excelență un neam de eminescologi. Drept consecință, și debutul lui, săvârșit (în sens biblic) de Iosif Vulcan vă stă la degetul mic al erudiției carpatine, așa că mie nu-mi rămâne decât să vă arăt paginile acelea vechi, la care și eu am avut acces pentru prima dată în viață, datorită Bibliotecii Universitare ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (tot ce are legătură cu numele lui Lucian Blaga ține de excelență!). Aveți doar de făcut click pe fiecare imagine pentru a o vedea în mărime normală și pentru a trăi, alături de Eminescu, mult mai intens decât am făcut-o eu, emoțiile debutului.

*

Poezia de debut al lui Eminescu

Poezia de debut al lui Eminescu

*

După debut, tânărul gimnazist cernăuțean, cu cel puțin trei generații de buni și străbuni în Bucovina, primea, de la Iosif Vulcan, la ”Poșta redacției”, asigurări că toate poemele lui vor fi publicate în ”Familia”, dar și o atenționare despre o corespondență privată a lui Vulcan, pe care i-o adresase.

*

FAMILIA 1866 nota Eminescu

Eminescu posta red 2

*

Între timp, a debutat, la ”Familia”, și profesorul gimnazial din Suceava Vasile Bumbac, unul dintre interminabilele lui poeme ocupând trei pagini de gazetă, timp în care, la Cernăuți, adolescentul Mihai Eminescu (Eminovici, dar nu contestase ”botezul” săvârșit de Iosif Vulcan) își caligrafia, de zor, alte și alte poeme, pentru a le trimite, la Pesta, ”foii enciclopedice și beletristice cu ilustrațiuni”.

*

”Familia” debutului lui Vasile Bumbac

”Familia” debutului lui Vasile Bumbac

FAMILIA 10-3 Bumbac

FAMILIA 10-4 Bumbac

FAMILIA 10-6 Bumbac

*

În sfârșit, apăru și al doilea poem eminescian, și încă în paginile 2 și 3 ale ediției, T. V. Stefanelli povestind ulterior că Eminescu i-ar fi arătat acel număr de revistă, în Parcul Central din Cernăuți, iar revista bilunară ”Familia” își asigura, astfel, nemurirea.

*

 

”Familia” celui de-al doilea poem eminescian

”Familia” celui de-al doilea poem eminescian

FAMILIA nr 14-2

FAMILIA nr 14-3

*

Uneori, și nemurirea îți poate înlesni o călătorie în timp. Ceea ce și fac, de o bună bucată din vremelnica-mi viață.


George Coșbuc: Lupta vieții (Gazel)

*

Copiii nu-nțeleg ce vor,

A plânge-i cuminţia lor.

 *

Dar lucrul cel mai laș în lume

E un bărbat tânguitor,

 *

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul

În ochii unui luptător.

*

O luptă-i viața; deci te luptă

Cu dragoste de ea, cu dor.

*

Pe seama, cui? Eşti un nemernic

Când n-ai un țel hotărâtor.

*

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,

Te lupţi pe seama tuturor.

*

E tragedie-nălțătoare

Când biruiţi luptacii mor,

*

Dar sunt eroi de epopee

Când braţul li-i biruitor.

*

Comediant e cel ce plânge

Și-i un neom, că-i dezertor.

*

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,

Să stai luptând, căci eşti dator.

*

Trăiesc acei ce vor să lupte;

Iar cel fricoşi se plâng și mor,

*

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,

Căci moartea e menirea lor.

 *

George COȘBUC

(Vatra, Anul I, 1894, nr. 6, p. 161)


1867: Întemeierea parcului ”Simion Florea Marian”

Parcul ”Simion Florea Marian”

Parcul ”Simion Florea Marian”

*

Parcul sucevean, cunoscut sub numele de ”Simion Florea Marian”, o ”poiană, unde prea fericiții străbuni ai noștri își petreceau” sărbătoarea primăverii, numită ”maial”, a fost trecut, în 1866, din proprietatea târgului Sucevei, în cea a gimnaziului greco-ortodox, ”spre realizarea unui plantagiu (plantariu, școala de pomerie) amăsurată necesităților celor de știință ale studenților din studiul biologiei”.

*

În 1/13 mai 1867, vechea poiană a fost folosită pentru o serbarea a tineretului studios din Suceava, ocazie cu care s-a cântat piesa profesorului Ștefan Nosievici, ”Drum bun”. ”Studinții se produseră cu jocuri naționale, parte asociați de dame, iar parte singuri”. Apoi s-au ținut toasturi ”pentru Maiestatea Sa” de către directorul gimnaziului și de către episcop, celelalte discursuri eclatante fiind ținute de cei doi catiheți și de profesorii de limba română.

*

”La această serbare a luat parte și domnul paroh din Părhăuți, George Strejac”, menționat de cronicar pentru că, împreună cu un alt preot, se ocupa de ”cultivarea matasaritului”, adică de creșterea viermilor de mătase, oferind, în toamna anului 1866, când poiana a fost transferată gimnaziului, ”cinci sute de aguți (duzi – n.n.) spre cultivarea junimei într-acest ram de economie”.

*

Cronicarul evenimentului a fost catihetul care, peste o jumătate de secol, avea să dea numele parcului: Simion Florea Marian (Albina, Anul II, 1867, nr. 53, p. 2).