Dragusanul - Blog - Part 1094

Ion alui Gheorghe SBIERA

 

Ion alui Gheorghe SBIERA

 

Sbiera

 

01.11.1836, Horodnicu de Jos – 20.10.1916, Cernăuţi

 

         „Despre însemninţa refrenului de „o Lere Doamne“ de‘n colindele romîne, despre timpul ivirii şi însemnătatea lor“ (1865), „Originea Românilor“ (1878), „Colinde, Cîntice de stea şi Urări la nunţi“ (1888), „Mişcări culturale şi literare la Românii din stânga Dunării în răstîmpul de la 1504-1714“ (1897), „Familia Sbiera. Amintiri din viaţa autorului“ (1899), „Aron Pumnul. Voci asupra Vieţii în însemnătăţii lui“ (1889), „Contribuiri pentru o Istorie soţială, cetăţenească, religionară bisericească şi culturală literară a Românilor dela originea lor încoace până în Juliu 1504“ (1906) etc. definesc datoriile pe care le avem faţă de inegalabilul cărturar I. G. Sbiera.


Vasile BUMBAC

 

Vasile BUMBAC

 

Bumbac

 

07.02.1837, Costâna – 27.02.1918, Suceava

         Deşi a scris numeroase poezioare („Imnul Crucii”, „La Basarabia“, „Partea şi norocul meu“, „Portretul iubitei“, „Anacreon şi femeile“, „Cântec“ etc., toate publicate în „Aurora Română”), ba chiar şi o epopee, „Dragoşiada“, cu titlu final „Descălecarea lui Dragoş în Moldova“, precum şi o sumedenie de versificări ale poveştilor şi tradiţiilor populare, meritul mare al lui Vasile Bumbac stă în traduceri din Schiller („Contele de Habsburg“), Horaţiu („Oda a 4“-a), Homer („Iliada”) etc.


Nicolai CHIFAN

 

Nicolai CHIFAN

 

Chifan

 

1837, Vicovu de Jos – 27 iulie.1909, Viena

 

         Înrolat în armata imperială, în 1858, Nicolai Chifan s-a remarcat în bătăliile de la Castelnedolo şi de la Como, fiind promovat, în 1865, în garda imperială, în care a slujit până în 1871, când, la trecerea în rezervă, a fost numit de Franz Iosif „Augarden”, bucovineanul său de încredere primind medalii de la capetele încoronate din Austria, Prusia, Rusia, Serbia şi România. Timp de o viaţă, „Moş Nicolai”, care nu avea copii, le-a fost tată studenţilor români din Viena.


Dionisie BEJAN

 

Dionisie BEJAN

 

Bejan

 

18.08.1837, Stăuceni – 21.09.1922, Cernăuţi

 

         Teolog şi publicist, sprijinitor al „Gazetei mazililor şi răzeşilor bucovineni” (1910-1914, a şi scris „Istoria mazililor şi răzeşilor din Bucovina”), Preşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1900-1922), Dionisie Bejan şi-a legat numele, pentru totdeauna, de Unirea Bucovinei cu Ţara, lui revenindu-i cinstea de a prezida Congresul General al Bucovinei, începând din 27 octombrie şi până în 28 noiembrie 1918.


Samson BODNARESCU

 

Samson BODNARESCU

 

Bodnarescu Samson

 

27.06.1840, Voitinel – 03.03.1902, Pomârla

         Autor al primei antologii a literaturii bucovinene, „Autori Români Bucovineni” (1901), al volumului antologic „Scrierile lui Iraclie Porumbescu / adunate şi însoţite de o schiţă biografică”, lucrată de George Tofan şi publicată în 1898, dar şi al unei antologii a poeziei proprii, „Din scrierile lui Samson Bodnărescu” (1884), poetul format la „Junimea” şi apreciat de Eminescu înseamnă, totuşi, un excelent tezaurizator de memorie (vezi mai multe în Mărturisitorii * – clik).