Dragusanul - Blog - Part 1092

Bătălia sângeroasă pentru Cotroceni

                                                                                                                               Crin barba palme

         Pentru că nu se consideră un „prinţ moştenitor”, căruia Cotrocenii i se cuvin de drept, Crin Cezar Antonescu şi-a pus armura şi, aidoma lui Ceapaev, care striga „Tavarişci soldaţi, duşmanul este în spatele nostru… După mine, înainteee!”, s-a înconjurat de generali redutabili, un fel de gemeni ai lui Băsescu, cu care au şi cochetat, ba chiar şi complicitat, de-a lungul vremilor electorale.

Voiculescu ceas 

         Dan Voiculescu, precum un personaj din opera epigramistului bucovinean interbelic Eusebie Hotinceanu, „la mână lanţ de aur are / şi toată lumea se întreabă / cum de un om aşa detreabă / nu are lanţ şi la… picioare”. Fără alte comentarii.

                                                                                             Fenechiu 1

         Nefericitul Relu Fenechiu ţine prima pagină a ziarelor, cu drama familiei lui, dar şi cu cea a puzderiei de angajaţi pe care îi are.

         Este de presupus că, dacă nu s-ar fi „vârât” ministru peste voia lui Băsescu, Fenechiu ar fi scăpat mult mai ieftin din furcile caudine ale Justiţiei.

 

         Justiţie? Dar, oare, chiar există, în România, o Justiţie sau doar un aparat opresiv, format, ce cele mai multe ori, din „mici dumnezei” tereştri, fără suflet, fără conştiinţă şi fără nici o responsabilitate?


„Mareşalii” epocii staliniste Băsescu

 

nastase adrian         Adrian Năstase a fost şi a rămas unul dintre puţinii oameni de mare valoare, pe care i-a produs clasa politică românească. Un stat cerebral s-ar folosi de aptitudinile lui de netăgăduit, chiar dacă din poziţii mult inferioare celor pe deplin meritate.

         Habar nu am dacă a furat sau nu, pentru că nici o instanţă nu l-a condamnat pentru furt, ci pentru nişte cusături cu aţă albă pe poalele cămeşoiului marinăresc al lui Traian Băsescu.

         Într-un caz oarecum similar, Maxim Gorki se năpustise retoric peste Vladimir Ilici Lenin: „Îşi poate permite Rusia, acum, să-şi potcovească caii cu caiele dce aur?„.

         Dar România?

                                                                                             becali

         Gigi Becali ispăşeşte, de fapt, o vinovăţie a Consiliului Superior de Apărare a Ţării, care îşi dăduse viza pentru schimbul suspect de terenuri, iar ministrul Babiuc şi generalul Cioflină, nici dacă ar fi vrut, nu se puteau pune de-a curmezişul.

         Aşa cum este, cu bune şi cu rele, Gigi Becali încă asigură pâinea zilnică pentru câteva mii de oameni, angajaţi ai firmelor sale. De actele lui de caritate putem face abstracţie, dar de salariaţi nu, în condiţiile în care nici Justiţia, nici Băsescu, nici Guvernul şi nici Parlamentul nu vor asigura locurile de muncă, aflate în pericol, odată cu întemniţarea lui Gigi Becali.

 

         Ponta caută investitori prin Asia, Băsescu pe la „Golden” nu mai ştiu cum, iar noi ne decimăm investitorii autohtoni. Cui foloseşte?

         Oare n-ar fi mai de folos dacă, în cazuri precum cel al lui Becali, statul şi-ar recupera, cu dobânzi de 200-300 %, banii pierduţi, investitorul urmând să primească pedepse cu suspendare şi cu straşnică supraveghere?


România, între Stalin şi Băsescu (I)

 

Stalin         Evenimentele ultimelor zile mi-au readus în Basescu inel

memorie o întâmplare cu Iosif Visarionovici Stalin, poetul gruzin care, schimbând condeiul cu barda (cum spunea în poemul „Cobzarul”, unul dintre cele şase, cu care era inclus, la doar 19 ani, în antologia poeziei gruzine), a lăsat omenirii o înspăimântătoare şi dezgustătoare amintire.

 

         Stalin îl chemase, într-o bună zi, pe aghiotantul Timoşenko, întrebându-l ce mai fac mareşalii Uniunii Sovietice. Toţi furau şi îşi durau vile prin Crimeea şi prin Chişinău (Frunze) sau Iasnaia Poliana (Budionâi).

        Stalin, ascultând raportul, a rămas pe gânduri, apoi a ordonat să fie lăsaţi mareşalii să fure şi să construiască, pentru că vor construi temeinic, dacă îşi închipuie că pentru ei îşi fac vilele. Când totul va fi gata, vilele vor fi naţionalizate, iar mareşalii împuşcaţi.

 

         Un singur caz de corupţie îl îngrijora pe Iosif Visarionovici Stalin, cel al lui Ceapaev, care, tot ce fura… bea!


BOA(la) la români: timpul

 

BOA Clepsidra 

 

Prieten timpul pare să ne fie,

 

iar îndoieli, desigur, nu încap,

 

deşi-n final, cuprins de perfidie,

 

doar el ne dă cu cărămida-n cap.

 

 

Caricatură de Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA

 

Epigramă de Ion Drăguşanul 


Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: natif

 

Natif 1 

          Două albume, pe care ei, cu sinceră şi frumoasă modestie, le numesc „materiale discografice”, “Stories and Impressions” şi, respectiv, “Strange Times”, fac din componenţii tinerei trupe „Natif„, Sergiu Restei (percuție), Rareș Suciu (chitară), Marius Ștefan (chitară), Adrian Ardelean (bas) și Andrei Crecan (voce), Natif 2o certitudine a viitorului rockului românesc – domeniu în care, cu siguranţă, compatrioţii noştri „joacă” în prima ligă europeană.

 

         „Natif„, trupă cu un palmares proaspăt, dar remarcabil, practică un rock alternativ indie, iar campaniile de promovare pe care le fac surprind plăcut prin ingeniozitatea designului, prin imaginaţie şi prin novator – ca şi muzica lor.

 

natif 4         La Suceava, în şantul de apărare al Cetăţii de Scaun a Moldovei, „Natif” va deschide seara de gală a rockului românesc, sâmbătă, 24 august 2013, începând cu ora 18, ocazie cu care, cântând pe scena BUCOVINA ROCK CASTLE, tinerii muzicieni de la „Natif” se vor dovedi a fi, cu siguranţă, vrednici urmaşi ai artiştilor de la „Grimus”, „Luna Amară”, „Byron” sau „Omul cu şobolani”.

 

         „Natif„, o trupă tânără, dar deja aflată în faza de deplinătate a creaţiei şi a interpretării, o trupă care corespunde perfect strategiei BUCOVINA ROCK CASTLE, în care nu veţi întâlni niciodată religve ale legendelor, ci doar legende în devenire.