Revista Bucovinei şi Urzica vieneză

*

În 12 august 2015, în cadrul Festivalului Internaţional “Naţiunea Creatorilor” (pictură, poezie şi muzică), organizat de Consiliul Judeţean Suceava şi de Centrul Cultural “Bucovina”, se va lansa şi numărul 3-4, din 2015, al “Revistei Bucovinei”, dedicat celor trei manifestări culturale majore ale judeţului Suceava (numai minţişoarele pâcloase ale primarului ion lungu şi ale celor care-i seamănă ar avea nevoie şi de explicaţii), “Zicălaşii”, “Naţiunea Creatorilor” şi “Bucovina Rock Castle”. Revista cuprinde câteva recuperări culturale inedite, dar şi un supliment umoristic încântător:

*

*

Suplimentul umoristic “Urzica vieneză”, conceput, tot ca recuperare inedită, doar cu umor românesc din secolul al XIX-lea (caricatură, epigramă, anecdotă, proză şi poezie umoristică), înseamnă o satiră extrem de actuală, din care nu lipsesc nici “vitregul regim” al ciracilor îmbogăţitului ion lungu, şi nici prostia lor (Heliade chiar cerşeşte “un pic de minte” pentru lungu). Dar, vorba noastră veche, veţi primi, veţi citi şi vă veţi răcori!

La Câmpulung, parada portului folcloros

Buciumaşii din Câmpulung

*

Festivalul Internaţional “Întâlniri bucovinene” nu a avut, vreodată, o concepţie de spectacol, de recuperare a memoriei, de multiculturalitate, improvizaţia lui Kowalsky vizând doar accesarea unor fonduri europene, prin făcătură folcloroasă. Tocmai de aceea, la festival, după cum am văzut eu de-a lungul anilor, participă, drept “bucovineni” saltimbancii din Romanaţi, “grecii” din Bucureşti, ceangăii din Bacău şi pontoşii basarabeni. Lipsa profesioniştilor în îndrumarea reînvierii datinilor, a dansurilor şi cântecelor naţionale (naţionale, nu populare), în conservarea porturilor naţionale şi în ierarhizarea consistenţei recuperărilor de memorii (vai de juriul câmpulungean!) are ca efect o continuă depreciere a manifestării şi o cooperativizare a porturilor populare. Dar parada e paradă, aşa că o trec în evidenţă… foto, spre firească delectare.

*

Piatra Şoimului din Câmpulung Moldovenesc

Soloceanca ceangăilor băcăuani

Poieniţa Jr. şi Poieniţa din Poiana Stampei

Mica Poiană

Perlyna Karpat (Ucraina), şi cu costume cooperatiste

Smerichka (Ucraina), şi cu costume cooperatiste

Grupul Ionică Ţăran (habar n-am cine-i acest nou… S. F. Marian!)

Flori de mină

Berehinia (Ucraina), în port ucrainean autentic

Muntenii Broştenilor

Răzeşii din Basarabia

Frunze de dor (Basarabia)

Floare de cireş (Basarabia)

Kolomeica balşoismului siretean

Siretul, altă inepţie “multiculturală”, premiată de un juriu inept

Csillagosveny Nepdalkor (Ungaria)

Romanaţi

*

Câmpulung, în sărbătoare

*

Câmpulungul Moldovenesc, beneficiarul celor mai frumoase clădiri austriece din sudul Bucovinei istorice, arată jalnic. Tencuielile se prăbuşesc, prostul gust politico-negustoresc sfarmă ţâţânile, vulgarizează esteticul, băşcălizează istoria şi tradiţia, dar nu-i bai, târgul pupăciosului Negură petrece şi se simte atât de european prin aiureala folcloroasă a întâlnirilor bucovinene. Asupra memoriei se buluceşte asaltul nătâng, inclusiv prin făloşenie, al unei contemporaneităţi fără identitate şi fără rădăcini.

*

Călăreţul de paradă

Răzeşul câmpulungean de secol XIX

Fântâna Franz Joseph, fără apă şi de sărbători

Fântâna Franz Joseph, în 1898

*

Portul câmpulungenilor este la fel de ţanţoş şi de o înduioşătoare neautenticitate, dar nu-i bai: autorităţile, inclusiv cele culturale, sunt mulţămite, iar câmpulungenii privitori, după câteva halbe cu bere, pe caniculă, se topesc de dragul a ceea ce văd.

*

Buciumaşii de paradă

Familie câmpulungeană, în port tradiţional

Gospodari câmpulungeni de paradă

Miri câmpulungeni în 1876

*

Câmpulungul, azi, şi Câmpulungul, ieri. O ruină în periculos declin, care prevesteşte Câmpulungului Moldovenesc o soartă rurală mai cenuşie decât cea a cătunului numit încă oraşul Solca.

*

*