Dragusanul - Blog - Part 1016

Cultura animatorilor de nunti

Cultura, etalon al corupţiei

şi în zodia USL-aşilor (II)

 

1 cultura

Animatorii de nunţi şi de

campanii electorale

    

 

     Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava a devenit, în ultimii ani, cei ai „manageriatului” nepriceputului cântăcios Filip Sorin, o mult prea costisitoare inutilitate.
     Nici o premieră, ba chiar nici un spectacol nu au mai avut loc de hăt-hăt, iar întreg repertoriul artistic se restrânge la nişte făcături proletcultiste, precum „Momentul plecării la cătănie”, „Momentul strânsurii”, „Momentul nunţii” etc. şi doar atât.
     Când să o facă bieţii artişti folclorici, când nunţile se fac sâmbăta şi duminica, cu pregătire vineri şi cu odihnă luni! Interpreţi bucali şi interpreţi la instrumente tot într-un câştig de nuntă o ţin, concuraţi năprasnic de celălalt nepriceput „manager”, Brăteanu Călin, care iar e în concediu lunar de odihnă, că l-au stors nunţile de vlagă. Doar dansatorii, vai de mama lor!, o duc prost, adică supravieţuiesc din amărâtul salariu minim bugetar, taman ca şi mine.
     Suceava are, totuşi, o tradiţie muzical-dramatică remarcabilă, începută în 1867 (amănunte, în cartea de pe acest blog, „Istoria muzical-dramatică suceveană”) şi adusă la un apogeu creator după 1904 şi până spre sfârşitul perioadei interbelice, dar animatorii de nunţi şi de campanii electorale (straşnic au cântat şi pentru portocalii, apoi şi pentru USL-aşi!) se dezic de tradiţie, ei revendicând, într-o broşură agramată, doar tradiţia bolşevică, de „după eliberarea României de sub jugul fascist”. Mai mult, tocmai chitesc să serbeze vreo şase decenii de bolşevism culturnic, cu înmânare reciprocă de diplome, cu chiolhan şi cu politruci judeţeni strânşi moţ, în moţ cu televiziunea lui Băişanu Vodă, pentru a degusta cultură (până şi afinata a fost descoperită de sovietici, vorba lui Aurelian Ciornei, în podul unei nemţoaice din Pojorâta!).
     Când, sub zodia lui Ciprian Porumbescu (în acest an, se împlinesc 160 de la naşterea Lui şi 130 ani de la moarte), sucevenii se reuniseră, fără lefuri, în remarcabile făptuiri artistice (Reuniunea „Ciprian Porumbescu” s-a înfiinţat în 1903, deci împlineşte 110 ani), nu exista an comemorativ al patronului spiritual, în care să nu se fi făcut o nouă montare a operetei „Crai nou”. Iar în 1933, tot făptuitorii aceia de cultură au făcut şi dezvelit, pe cheltuială proprie, bustul lui Ciprian, în faţa primăriei de atunci, în care nu tăndălea Ion Lungu, ci făptuia un alt important primar al Sucevei (după Franz cav. Des Loges), pe nume Gheorghe Doroftei.
                                                            *
     Cică marţi, la ora 11,00 trecute fix, Ilie Niţă, noul vicepreşedinte, responsabil cu cultura, din Consiliul Judeţean Suceava, om care nu se pricepe la cultură (se putea să devină responsabil altfel!), dar o recunoaşte cu mult bun simţ, vrea să se întâlnească cu oamenii muncii şi cu cei ai veşnicei şmecherii din cultură, în sala „Dom Polski”. Prezenţa, obligatorie!, dar Horvat Petre, suflătorul în sticle manageriale generale, habar nu are că şi virgula este obligatorie, după „prezenţa”, pentru că substituie un verb.
     Nu cred că o să mă duc la întâlnirea cu Niţă. În fond, eu sunt din ce în ce mai convins că Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, Secţia Cultură Tradiţională şi afacerea cu catedre, instrumente scumpe şi renovări, numită Şcoala de Arte, ar trebui definitiv desfiinţate, iar salariaţii, în frunte cu mine, daţi toţi afară.
     În locul nostru,  Horvat Petru (împărţea umbrelele lui Flutur, prin parc, dar acum le spune purtătorilor de supravieţuitoare umbrele că erau de la Nechifor şi de la Băişanu), Brăteanu Călin şi Filip Sorin, cu tot cu traista Hernei, de care se ţine ca un posedat.
     Patria judeţeană vă aparţine, tovarăşi – fir-aţi voi ai dracului!


Jaful secolului

JAFUL SECOLULUI ÎN ROMÂNIA

magistraţi, călugări, pădurari şi politruci

vor înşfăca pădurile Bucovinei

Picture 004

     Şmecheria revendicării averii naţionale româneşti din Bucovina, numită Fond Religionar, de către două duzini de cetăţeni particulari (senatorul Gheorghe Flutur s-a retras, iar alţii deja taie pădurile de pe malurile râurilor cu lapte şi miere din „raiul” lui Pimen Zainea), care, profitând de corupţia unei judecătoare (prietenă de familie cu avocatul revendicatorilor), şutesc titulatura patrimoniului românesc bucovinean şi o atribuie unei găşti de lacomi ticăloşiţi, nu reprezintă un demers al Arhiepiscopiei Sucevei, nedrept şi acesta, dacă ar fi existat.
     Pădurile Bucovinei sunt revendicate de următorii cetăţeni, din fotocopia actului constitutiv al fundaţiei de drept privat (constituită prin consimţământul membrilor, care se substituie, cu complicitatea Justiţiei, fundaţiei de drept public (înfiinţată de stat, prin lege):

 

1 fond

 

     Trageţi singuri concluziile, iar dacă aveţi nevoie de mai multe amănunte, citiţi şi „Istoria uitată şi iertată a averilor mănăstireşti”, pe care am scris-o în 2003 şi pe care o inserez în acest blog, la rubrica „Istoria averilor mănăstireşti”, spre a fi de folos celor care nu şi-au putut procura cartea la timp.


Iconografie suceveana I

I S T O R I O G R A F I E
muzical dramatică
suceveană

în completarea cărţii „Istoria muzical-dramatică suceveană, sub aura lui Ciprian Porumbescu”, recuperare de memorie pe care refuz să o public, atâta vreme cât asupra vieţii culturale sucevene „păstoresc” instituţional sfertodocţii cântăcioşi Horvat Petre, Brăteanu Călin şi Filip Sorin.

S P E C T A C O L E   U I T A T E

Corul Reuniunii PORUMBESCU 1938

Trioul Reuniunii

Scene O CASNICIE

Scena TREI CRAI DE LA RASARIT

Scena O SOACRA

Scena NAPASTA

Scena FAMILIE IMPROVIZATA

Scena DOCTOR FARA VOIE

Scena CUIUL LUI PEPELEA 2

Scena CUIUL LUI PEPELEA

Scena CREDITORII

Scena CRAI NOU 2

Scena CRAI NOU 1

Scena BEIZADEA EPAMINONDA 3

Scena BEIZADEA EPAMINONDA 2

Scena BEIZADEA EPAMINONDA

Scena AVARUL 2

Scena AVARUL

Scena ARICIUL SI SOBOLUL

Corul Reuniunii PORUMBESCU 1938

Corul Reuniunii la Radio

Corul Reuniunii la Bucsoaia

Comitetul Reuniunii PORUMBESCU 1937

Comitetul Reuniunii PORUMBESCU 1935


Iconografie suceveana II

I S T O R I O G R A F I E
muzical dramatică
suceveană

în completarea cărţii „Istoria muzical-dramatică suceveană, sub aura lui Ciprian Porumbescu”, recuperare de memorie pe care refuz să o public, atâta vreme cât asupra vieţii culturale sucevene „păstoresc” instituţional sfertodocţii cântăcioşi Horvat Petre, Brăteanu Călin şi Filip Sorin.

A R T I Ş T I   I G N O R A Ţ I

Barsescu Agata

Agata BARSESCU

Berhang Ion

Bilan Gheorghe

Botezat Elena

Burduhos Margareta

Cardei Ion

Carlan Gheorghe

Cionca Livia

Crudu Tiberiu

Culin Sylvia

Curis Virginia

Cusnevici Henriette

Dan Cecilia

Dan Ilie

Darja Octavian

Doroftei Gheorghe

Filip Dimitrie

Fischer Kowszewicz Olga

Franke Eleonora

Franke Grete

Goian Leon

Halip Liviu

Iesan Porfira

Ionescu Milano Lucezzia

Isar Aurelian

Jarzebecki Leopoldine

Karnet August

Leonard Nicolae

Macariciuc Teofil

Mandasevschi Aurelia

Mandicevschi Eusebie

Manug Eliza

Marian Liviu

Mihuta Nicu

Morariu Leca

Morariu Lupu Octavia

Morariu Victor

Motoc Leontie

Pantazi Grigori

Peyersfeld Otilia

Popescu Ortisie

Popovici Eusebie

Procopovici Constantin

Procopovici Orest

Procopovici Severin

Ratiu Ciprian

Ratiu Marioara

Rodinciuc Octavian

Rodinciuc Procopie

Ruptas Gheorghe

Saco Christofor

Schluter Alfred

Sidorovici Teofil

Simon Elena

Socoliuc Gheorghe

Sorocean Cornel

Sotnitchi George

Stanescu Vasile

Stefanschi Nicu

Suceveanu Victoria

Teodoreanu Ionel

Tofan George

Vicoveanu Ioan

Voevidca George


Liftul, cărţile, politicienii

Liftul ortodox, cărţile, politicienii,

eşafodul şi slugărnicia televiziunii lui

Ştefan cel Mare Alexandru

cel Bun Băişanu Vodă

 

1 liftul

Ca monştri înnăscuţi şi plini de toane,
politicienii, de-o eternitate,
îşi tot pitesc sub „feţele umane”
adevărata lor identitate!

      Penibila politico-sfinţire a liftului ortodox de la Spitalul Gura Humorului, petrecută miercuri, 27 martie 2013, înseamnă, în consistenţa jalnică a evenimentului, un efect al slugărniciei televiziunii lui Ştefan cel Mare Alexandru cel Bun Băişanu Vodă, aflată, încă, într-o frenezie electorală apologetică de gâscă dezorientată atât de unilaterală, încât îi sar PNL din coadă.
     În fond, în aceiaşi zi, la Gura Humorului, se întâmplau şi alte lucruri, unele chiar demne şi durabile, pe care preşedintele C.J. Suceava Ioan Cătălin Nechifor, prefectul Florin Sinescu, vicepreşedintele Ilie Niţă, subprefectul Constantin Harasim, primarul Marius Ursaciuc, şefii instituţiilor judeţene şi primarii din zonă ţinuseră să le respecte, să le omagieze cu sufletul, ba chiar cu o anume omenească pioşenie.
     Deşi l-au însoţit pe teologul student Băişanu şi la comedia liftului electoral, Nechifor, Sinescu şi ceilalţi veniseră, în fond, la Gura Humorului, pentru a-i omagia pe martirul Radu Bercea, care îşi lansa albumul de artă „Bucovina mărturisită”, pe scriitorul Ion Beldeanu, care încredinţa viitorimii volumul selectiv al creaţiei lui lirice, „Cămaşa de trecere”, pe compozitorul Emil Havriliuc, căruia mezzosoprana Viorica Daud-Corjan, baritonul Cezar Mititiuc şi pianistul Ionuţ Ciubotariu îi desluşeau, pentru marele public, romanţele-lied, de curând încredinţate tiparului, sub titlul „Drum fără sfârşit”, şi pe muzicianul Marin Constantin Gheorghe, autorul unei noi culegeri (a patra) de „Jocuri tradiţionale şi melodii de nuntă” din Bucovina, interpretate, atunci, printr-o inspirată selecţie, de interpreţii Doina şi Ciprian Petroaie (mamă şi fiu), acompaniaţi orchestral de prof. Cristian Milici (vioară) şi de însuşi Marin Constantin Gheorghe (acordeon).
     Cătălin Nechifor, cu care premeditasem „Sărbătorile Memoriei” de vreo şase-şapte luni, încoace, semnatar al Diplomelor „Opera Omnia”, pe care le-au primit cei patru creatori bucovineni, ţinuse să le înmâneze personal lui Emil Havriliuc şi lui Marin Constantin Gheorghe, în oraşul lui Radu Bercea, omul cu un destin incredibil (născut, ca şi Mircea Streinul, în Cuciurul Mare, răpit de securitate, pe băncile unui liceu de arte plastice din Iaşi, şi îmbrâncit în temniţele politice ale României, dar care, în ciuda potrivniciei vieţii, a izbutit să ne ofere o operă plastică deplină).
     Nechifor, Sinescu, Harasim, Niţă şi Ursaciuc asta aveau de sărbătorit: creaţia. Dovadă că aşa este: ritualul urma să se desfăşoare în absenţa presei, dar în prezenţa unui public atât de numeros, cum nu mai fusese niciodată la Gura Humorului.
     Din nefericire, Ştefan cel Mare Alexandru cel Bun Băişanu Vodă, cu slugarnica lui televiziune pe post de umbră, tocmai umbla lobodă şi papură prin judeţ, ca să pozeze în ctitor, inclusiv de lifturi, de cădelniţe, de tămâie, de lemn, Tănase – ca şi limba lui şi a televiziunii lui (cu excepţia redutabilului marginalizat, Valentin Chidoveţ) .
     E drept, n-a ratat Ciubăr Vodă ot şi of Bogata nici şansa de a da ceva filmat privat pe gură şi la „Sărbătorile Memoriei”, la care nimerise din întâmplare, „ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă”, cum ar fi spus William Faulkner, dar fapta culturală nu-l interesa nici pe Băişanu, nu o interesa nici pe umbra lui mediatico-electorală, aşa că slugoiul lui cu nume nemţesc a chibzuit (vorba vine!) că e mai persuasiv să-l paraşuteze pe Vodă Băişanu, în spaţiul public, drept evlavios creştin, care face cruci ritmice, ţinând isonul triadei protopopului Nuţu, decât ca iubitor de cultură, mai ales că pe Hojman sau cum naiba îl cheamă pare să-l fi durut în umilinţă prea cucernica mea urare, adresată, din postura de organizator şi moderator al evenimentului cultural, doar câtorva dintre politicienii judeţeni: „Le doresc să ajungă cât mai sus; dacă se poate, chiar pe eşafod!”.
     Prin urmare, datorită lui Hoţman sau cum l-o fi chemând pe trepăduşul lui Băişanu Vodă, producătorul şi răspândacul filmuleţului cu „liftul ortodox politic” de la Spitalul Gura Humorului, s-au făcut de râs, în întreaga ţară, toţi politicienii judeţului Suceava, deşi trebuia să se facă numai Băişanu (care pururi se face şi se preface, amin!).
     De unde se vede că înţelepciunea populară, care avertizează asupra celor cu care te însoţeşti, încă rămâne valabilă ca înţelepciune.