*
Laureat al Festivalului de la Udeşti pentru reportaj, un tănăr şi talentat scriitor şi pictor din Fălticeni (respectul faţă de antecesori este adevărata măsură a talentului), pe nume Gabriel Todică, şi-a pictat maestrul, într-un mod foarte interesant, descifrând, dincolo de zâmbetul dezarmant al lui Mircea Motrici, lăuntrul fremătător al scriitorului. Toată consideraţia noastră, Gabriel!
*
Primul arcaş al judeţului: Ioan Cătălin Nechifor
*
Pentru că s-a convins că, dacă înşfacă publicitatea de minimum 2,3 miliarde, dar care putea depăşi 5,7 miliarde anual, liberalul Tiberiu Beldiman şi-a dat demisia din Consiliul Judeţean şi, deşi nu avea decât un amărât de site, pe care nu-l citea nimeni, s-a pus pe vândut pielea ursului din pădure. La o primă licitaţie de achiziţie de publicitate, organizată, prin subalterni docili, cel mai docil fiind vicepreşedintele Alexandru Rădulescu, de directoarea Consiliului Judeţean Suceava, Mihaela Beldiman, şeful comisiei face greşeala de a risipi nedumerirea celorlalţi ofertanţi (ziare, televiziuni şi posturi de radio cu istorie) prin lecturarea câtorva pagini din dosarul firmelor din comuna Ipoteşti, care nu aveau ziar, nu aveau televiziune, dar intenţionau să le facă. Printre altele, şeful comisiei a probat criteriul “publicitate”, arătând documente, cum că firmele din Ipoteşti ar fi încasat vreo 30 milioane de la Primăria Moldoviţa şi 500 milioane de la Centrul Cultural “Bucovina”. Imediat, ziarele cu tradiţie şi care promovează gratuit cultura au cerut explicaţii Centrului Cultural “Bucovina”, răspunsul fiind, de adevăr susţinut, că instituţia Consiliului Judeţean Suceava, Centrul Cultural “Bucovina” nu a oferit niciodată, nimănui, publicitate. Dar, când să denunţe ziarele cu tradiţie falsul în declaraţii, s-a anulat licitaţia şi a dispărut dosarul cu pocinog. Cu explicaţia de tipul “fără explicaţii”. Şi s-a organizat o altă licitaţie. Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor ştia de matrapazlâc, de la şefii ziarelor cu palmares şi tiraj, care se asociaseră ca să nu se concureze inutil între ele, dar a strâns din umeri.
Viteazul vostru Preşedinte, Ioan Cătălin Nechifor
*
La a doua licitaţie, câştigată de firmele ipoteştene, în baza unei listări-intenţie de ziar şi a promisiunii dezvoltării site-ului pe care nu îl citea şi nu-l citeşte nimeni într-o televiziune on-line. Şi pierd “Monitorul de Suceava”, “Obiectiv de Suceava”, “Crai nou”, “Jupânu”, “Intermedia”, “Bucovina TV”, “Plus TV”, “Radio TOP” şi aşa mai departe, deci instituţii media cu istorie, cu palmares, cu tiraje şi/sau audienţă, dar şi cu site-uri intens accesate (“Monitorul”, de pildă, ajunge şi la 30.000 de accesări pe zi).
*
Şi cine câştigă? Nimeni, adică o firmă fără activitate anterioară, SC SVL Media Productions SRL sat Tişăuţi, şi o alta, SC Training & Consulting Group SRL, cu activitate jalnică, dar cu minusuri la toate capitolele financiare, deşi de nărăvise la stupul cu parale bugetare ale Direcţiei Silvice Suceava, graţie traficului de influenţă săvârşit de nevasta prefecturistă a unuia dintre feşteri. Şi iar s-au plâns şefii de ziare la Preşedintele Nechifor, care tocmai cugeta la europenizarea administraţiei bucovinene, strângând din umeri.
*
Când “Monitorul de Suceava” a încercat un protest timid faţă de lăcomia familiei Beldiman, s-au dat cu ciomegele golănelii mediatice Covaşă şi celelalte ciurucuri extremiste asupra reputatului om media Tiberiu Avram şi asupra încercatului gazetar Sandrinio Neagu. “Monitorul” nu putea decădea până la a intra într-o polemică inutilă cu mardeiaşii beldimanilor. Iar eu, cum citesc rar presa de astăzi, habar nu aveam despre ce se întâmplă. La fel, Preşedintele Nechifor, căruia i s-au plâns ce-i traşi pe sfoară.
*
Abia în dimineaţa zilei de 1 decembrie, văzând un elogiu adus manifestărilor jalnice din 28 noiembrie (“muzică de calitate pentru cine are urechi să asculte”), am accesat pagina, să văd cine sunt lingăii culturniciei şi ce hram poartă. Aşa am dat de site-ul “Suceava Live”, fără nici un comentariu, şi am postat unul “Sunteţi penibili” şi imediat mi s-a răspuns că nu se publică; am mai trimis unul “Nu-i nimic, mă ocup de voi după-amiază, pe site-ul meu” şi am plecat la manifestările de 1 decembrie. Tot jalnice, dar pe bani şi mai mulţi. Întors acasă, m-am documentat pe site-ul “Suceava live” şi pe cel al Consiliului Judeţean şi am scris un material scurt şi nevinovat (habar nu aveam de conflictul de interese Beldiman şi habar nu aveam cine face site-ul, pentru că abia se anunţa constituirea unei redacţii tv).
*
Viteaz, dar cu fundul la realitate
A doua zi, se năpustesc ciomăgarii, derbedeii scrisului de la “Suceava Live”, şi asupra mea, coordonatorul real al materialului fiind un bucureştean pripăşit taman în prefectura Sucevei, adică în megieşia traficului de influenţă pentru parale silvice nemeritate. Numai că eu nu mă înspăimânt cu una, cu două, iar hărţuirea mă îndârjeşte. Aflasem, între timp, de toată tărăşenia sistemului mafiot Beldiman, dar încă nu ştiam că doamna Mihaela Beldiman, în loc să anuleze licitaţia cu cântec, tocmai orchestra un adevăraş linşaj civic, la care urma să mă supună, ca să-mi închidă gura. Mie puţin îmi pasă şi de Beldiman Tiberiu, şi de Beldiman şefa, şi de toţi covaşii de care se folosesc, dar cu nici un chip nu pot accepta să se fure, din impozitele noastre, minimum 2,3 miliarde aşa, de-un moft de “ajunşi la putere”. Ştiam că şi Preşedintele Nechifor mă citeşte zilnic (există, în C.J., un biblioraft cu materiale referitoare la incorectitudinile sau nătângiile pe care le-am arătat cu degetul pe acest site – am uitat numele fetei care îl ţine) şi am cerut, la rândul meu, o anchetă internă a cazului şi anularea rezultatelor licitaţiei. Numai că preşedintele gândea european şi strângea din umeri.
*
Există în Codul Penal o chestie, pe care o citez: “Art. 208 (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără un drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de aceasta, cauzându-i o stare de temere”. Chestia asta se pedepseşte cu închisoare, dar nu mai ştiu în ce repere temporare. Parcă de la 6 luni, la 3 ani.
*
În ultimnele trei săptămâni, Covaşă “Suceava Live” a cerut Centrului Cultural “Bucovina”, în scris, de cinci ori, informaţii personale despre mine, majoritatea imbecil de calomnioase (de exemplu: dacă beau des la serviciu şi ce fel de vizichi prefer). Nimic despre nevestele complicilor lui Beldiman, care taie frunze la câini, dar pe lefuri durdulii, în Centrul Cultural “Bucovina”, fiind angajate la ordin, prin concursuri trucate şi sub PSD, ca şi sub PDL. Nu contează că întreg Centrul Cultural “Bucovina” nu a făcut, pentru memoria, istoria şi spiritualitatea bucovineană măcar jumătate din cât am făcut eu. Covaşă mă vrea dat afară! Cine-i Covaşă? Nimeni, adică ceva care nu există.
*
În seara asta, îmi vine un mesaj, în care mi se relatează, de către martori ai şuşotelilor că Mihaela Beldiman i s-a plâns directoarei adjuncte de la Curtea de Conturi, o doamnă care a contribuit anterior la distrugerea patrimoniului Primăriei Suceava care s-a numit FUCL, că eu nu respect “codul de conduită cu instituţia” şi că i-a cerut un raport Managerului Viorel Varvaroi. Deci hărţuirea capătă gravitate, demersul Mihaelei Beldiman încununând hărţuirea comisă de covăşeii, cu cinci petiţii care mă vizează doar pe mine, şi nicidecum pe pilele lor nătânge, trândave şi incompetente, toate angajate la fel de “legal” ca şi licitaţia de atribuire de publicitate. Chestia asta se cheamă hărţuire (nu pricep ce are Curtea de Conturi cu disciplina mea). Dar încă nu am să depun o plângere împotriva hărţuirii la care mă supun beldimanii-covăşeii, pentru că, dincolo de faptul că nu pot fi dat afară încă doi ani, fiind liderul, inclusiv în faţa unor instanţe, a Sindicatului “Vox”, eu pot proba, în faţa oricui, că, în fiecare an, am muncit pentru cultura bucovineană şi pentru Centrul Cultural “Bucovina” între 48 şi 96 ore pe zi. Parol! În fond, ce-s beldimanii ăştia? Nimic. Adică ceva ce nu există.
*
Între timp, pentru că se ştie de decenii că nu-mi divulg niciodată sursele de informaţii, primesc mesaje în care se îngroaşă treaba, cetăţeni! Şi ştiţi cum e în presa adevărată: când ai trei surse diferite de informare, abia atunci începi propriile tale cercetări. Aşa că aştept, fără să-mi pese de covaşi şi beldimani. Îmi pare rău doar de Nechifor. Nu pentru că tace ca-n păpuşoi şi nu dă cu bombeul în câtiţele nesătule, ci pentru că nu seamănă deloc cu tânărul Cătălin de odinioară. Tare mă tem că Preşedintele, ca şi bietul domn profesor Rădulescu, s-a transformat într-o unealtă docilă a Mihaelei Beldiman, în ciuda faptului că Ovidiu Donţu, mai atent la realitate, îl avertizase, la început de mandat (redau aproape textual, modificând, din bunăcuviinţă, doar primul verb): “Călăline, asta a regulat doi preşedinţi, iar dacă nu vei fi atent, ţie ţi-o dă direct la”… Măreaţa Uniune Europeană.
*
În final: eu respect cu desăvârşire codurile de conduită, inclusiv cel cu instituţia la care lucrez. Dacă scriu împotriva vremelnicilor care ba fură, ba îşi pricopsesc nemoteiurile, ba calcă în gropi de proşti, nu înseamnă o încălcare de cod, ci un gest de demnitate, la care mă îndreptăţeşte şi dreptul la liberă exprimare, dar mă îndreptăţeşte şi o operă temeinică, durată în decursul unei vieţi. Operă, beldimanilor şi covaşelor, nu înseamnă doar muzica aia pe care n-aţi ascultat-o niciodată, dar nici eu nu o să vă explic ce înseamnă, pentru că mi-aţi probat, deja, gradul prăpăstios de incultură şi de pitrocenie în cap. Aşa că…
*
O altă formulă a recuperării de memorie “ZICĂLAŞII“
*
Patru colindători (doar patru fii avea Timpul, numiţi anotimpuri, apoi, când se feminizează ritualurile, muze sau hore), toţi elevi ai Şcolii de Arte “Ion Irimescu”, au realizat, sub îndrumarea profesorului Petru Oloieru, un concert cu trei vifleimuri, două cântece de stea şi un colind ancestral (ultimul), concert filmat şi deja postat pe Youtube de colegul nostru Lucian Căluşeriu, pe care îl puteţi viziona şi auzi făcând click pe a doua imagine din dreapta (prima e albumul trupei Toy Machines, iar a treia filmul concertului Toy Machines la Bucovina Rock Castle, în vara acestui an – în zilele următoare, vom posta şi celelalte trupe din ziua a doua: Basska, Luna Amară, Zdob şi Zdub, Dubioza Kolectiv).
*
Avem 46 de colinde religioase, care se cântau în Bucovina prin anii 1860-1910, toate descoperite de Covaşă în licitaţia trucată de atribuire de publicitate a Consiliului Judeţean Suceava, dar cum nu putem intra la repetiţii şi fonotecare, am scos şi noi, prin grija ocrotitoare şi părintească a directoarei CJ Mihaela Beldiman şi cu încurajarea şefului poterelor liberale, Tiberiu Beldiman, câteva la iveală (cu cinci adrese, în care cer numai datele mele personale, terorizează şnapanii ăştia, de vreo lună, Centrul Cultural “Bucovina”, pentru că am îndrăznit să acuz furtul de bani publici; îşi închipuie că vor găsi vreo lipsă de la serviciu, când eu n-am avut concediu de nici nu mai ştiu câţi ani şi când lucrez minimum 12 ore pe zi la recuperări de memorie!). Nu are rost să vă explic, în acest spaţiu, ce-i cu colindele (cântece lunare străvechi, solar fiind doar colindul scandat, pe care îl numim urătură) şi cu vifleimurile (cântecele creştine ortodoxe, compuse în mănăstiri pentru a înlocui “păgânele colinde”, cum ar fi “Mioriţa”, “Meşterul Manole”, “Leul”, “Vorbeşte fagul cu bradul”, “Junele Junelaş”, “Bună seara, găzduliţă” etc.), dar trebuie să precizez că vifleimurile şi cântecele de stea, reînviate, după un secol şi jumătate, de băieţii lui Petrică Oloieru, sunt printre primele producţii de acest fel, cu o melodică aproape bisericească şi cu versuri neîndemânatece, dar purtând mesajele ortodoxismului.
*
Acestea fiind spuse, vă invit să ascultaţi acele colinde şi să vedeţi concertul de doar 15 minute al Zicălaşilor, făcând click pe poza a doua a coloanei din dreapta acestei pagini.
*
Lucian Căluşeriu, filmând concertul “Zicălaşilor”
*
*
Cred că fiecare om prezent în sală – şi au fost peste 230, conform distribuţiei de cărţi şi reviste – ar fi putut vorbi despre opera şi despre viaţa lui Mircea Motrici, care rămâne o prezenţă vie, chiar dacă a păşit în amintire.
*
Manifestarea a fost deschisă de Managerul Centrului Cultural “Bucovina”, Viorel Varvaroi, apoi au vorbit despre carte şi autor Rozalia Motrici, redactorul antologiei “Pecetea stelară” şi soţia regretatului poet, Ilie Zegrea, extraordinarul poet cernăuţean, şi fostul director al şcolii din Udeşti, domnul profesor Simion.
*
Eu n-am făcut nimic, în afară de poze pe care să le postez pe propriul meu site, în timpul orelor de serviciu, la trecut de ora 23 (chestiile astea le zic pentru devoratorii şmenari de publicitate a Consiliului Judeţean Suceava, directoarea Mihaela Beldiman, liberalul întreprinzător Tiberiu Beldiman şi năucul antigazetar nu mai ştiu cum Covaşă – ca să nu facă bieţii de ei toxiinfecţie intelecuală!), nimicul acesta însemnând, de fapt, cât nu vor face beldimanii-covaşi nici într-o sută de vieţi. În fond, dacă li s-ar da o sută, tot n-ar trăi nici una.
*
Toţi am avut revelaţia statutului de poet poet, pe care îl certifică antologia de autor “Pecetea stelară”. Mircea Motrici a urcat într-o stea, doar ca să ne vegheze fântânile şi să ne întremeze, astfel, puterea de a visa şi, în fond, de a trăi cu adevărat.
*
Managerul Centrului Cultural “Bucovina”, Viorel Varvaroi
Rozalia Motrici, redactorul cărţii “Pecetea stelară”
Ilie Zegrea, poetul cernăuţean şi prietenul lui Mircea Motrici
Domnul profesor Simion, fostul director al şcolii din Udeşti
Monumentul Memoriei
*
*
Copiii din Udeşti, dibaci recitatori ai poeziei lui Mircea Motrici, au înjghebat şi un concert de colinde religioase (vifleimuri şi cântece de stea), încheiat cu o urătură, iar fireasca trecere de la lirica celui omagiat în “Ziua cea mai scurtă – Ziua Memoriei”, la colinde religioase şi la urătură, s-a făcut firesc şi sincer, cu firescul şi sinceritatea specifice vârstei abecedarului. I-am pozat cu drag, nu doar din pricină că sunt bunic, ci pentru că am avut sentimentul (şi n-am fost singurul) că Mircea Motrici stă la fereastră şi ascultă încântat.
*
*