Dragusanul - Blog - Part 10

Cântecul românilor şi breslele de lăutari moldoveni

 

Din vremurile ancestrale ale primelor civilizaţii distincte, polară şi boreală, supravieţuiesc două genuri muzicale ritualice distincte: „Daina” (muzica vocală, din care se trage, la români, „Doina”, cu dese refrene „Na, daina, daina, daina”) şi „Lätar” (muzica instrumentală, interpreţii numindu-se, la români, „lăutari”). În spaţiul românesc, în care se mai păstrează aceste „eresuri dacice” – cum numea Dimitrie Cantemir rămăşiţele muzicale de ceremonii totemice străvechi, precum oraţiile de nuntă, drept asumări de „logodnă cosmică”, în scopul biruirii Timpului, cei mai buni păstrători ai datului melodic primordial („muzica stelelor” – cum îl numea Pithagoras) au fost lăutarii moldoveni, care au funcţionat, de-a lungul veacurilor, în bresle lăutăreşti, cu un port inconfundabil şi cu „zicale” pentru mirese, miri, socri, feciori, babe, soacre etc. prin care, elemente ceremoniale ale Datinii supravieţuiesc prin desfăşurări armonice din ce în ce mai vesele, uneori chiar parodice (inclusiv prin titluri, în care hore mişcate bătrâneşti se numesc „Jocul babelor”, la lăutarii bucovineni din Solca, sau „Îmblânzirea soacrelor”, la lăutarii basarabeni din Bălţi).

 

Rumänische Hochzeitsfahrt. Nach einer Skizze auf Holz gezeichnet von W. Heine. Zicălașii de odinioară ai Basarabiei, conducând alaiul tradițional de nuntă.

 

Cele două mărturii iconografice, „Nunta în Ţara Românească” şi„Nunta în Basarabia” (zicălaşii lui Gheorghe Lomiş din Bălţi poartă şepcile ruseşti, care le-au fost dăruite de Ţarul Rusiei, în 1814, când venise să-şi ia în primire noua provincie), diferenţiază lăutarii moldoveni de cei munteni şi prin veşminte, primii folosind „portul vechi moldovenesc, cu zobon, anteriu, brâu”, iar ceilalţi, veşminte ţărăneşti sau turceşti, uneori amestecate între ele, precum în acest „Dans valah”, desenat de Raffet în 1838. Pe vremea primilor voievozi, probabil că şi în Muntenia se folosea portul lăutăresc, dar Muntenia a adoptat rapid modele balcanice, inclusiv în muzică, locul breslelor de lăutari fiind luat de meterhenele turceşti, la curţile domneşti şi boiereşti – după cum, de altfel, sesiza, pe la 1640, călătorul străin Marco Bandini, cel pe care Mircea Eliade îl considera ca fiind primul etnolog pentru români.

O altă acuarelă a lui Raffet, „Bâlciul de la Giurgiu”, înfăţişează acelaşi tip de taraf muntenesc, îmbrăcat turceşte şi folosind, în afară de vioară, două instrumente care lipseau din taraful boreal descris de Pindar („Boreazii se folosesc, la toate ceremoniile lor, de vioară, cobză şi nai”), conservat cu sfinţenie de lăutarii moldoveni; muntenii alăturau viorii ţambalul şi mandolina turcească, cea pe griful căreia desenase Dimitrie Cantemir notaţiile muzicale pentru Imperiul Otoman,

Notațiile lui Cantemir pe grif

 

Există multe mărturii de pe la începutul secolul XIX care diferenţiază tarafurile munteneşti şi care, indirect, probează că, după 1859, când capitala Principatelor Dunărene (denumirea se soldase cu ironia: „Ura, de acum suntem toţi principi!”), lăutarii moldoveni s-au mutat la Bucureşti, păstrându-şi portul, dar impunând ritmurile ancestrale în cântece cu noi localizări prin titluri (Hora „Ciocârlia”, atestată cu partitură în Bucovina, avea să fie „muntenizată” de basarabeanul Dinicu; „Hora bătrânească” a lui Grigore Vindereu avea să devină „Sârba lui Costache Pompieru”; „Sârba lui Nastase”, fiul lui Ion Angheluţă din Suceava, avea să devină, prin 1926, păstrând titlul, o sârbă a lăutarilor din Fieni şi aşa mai departe). Bucureştii aveau, prin anii 1820-1860, un lăutar celebru, Dimitrache Lăutarul (îl cunoscuse şi Liszt), repertoriul acestuia fiind trimis, partitură cu partitură, de către Domnitorul Ghika lui E. C. Grenville Murray, care le publica, la Londra, în 1854, în cartea „Doine or The National Song and Legends of Romania”. Alte cântece ale lui Dimitrache Lăutarul au fost încredinţate memoriei de către germanul Johann Andreas Wachmann, dar muzica minunată a acestui rob ţigan, care a strâns, cu vioara lui, 5.000 de galbeni, ca să-şi cumpere libertatea (boierul proprietar îi cerea, acum, 10.000 de galbeni, dar spre norocul bietului Dimitrache, Barbu Catargi a plătit diferenţa), nu regionaliza nimic (nu o făceau nici lăutarii moldoveni). Un lombard, Jean-Henri-Abdolonyme Ubicini, tocmai observase că, în spaţiul românesc, împărţit între trei imperii, imediat ce se născoceşte un cântec undeva, cântecul acesta se răspândeşte cu viteza fulgerului în toate ţinuturile locuite de români.

 

Raffet, 1838: Bâlci în Valahia

Aman: Hora de la Aninoasa

Iconografia veche mărturiseşte că portul lăutăresc moldovenesc nu era întrebuinţat şi în Muntenia. Tocmai de asta, lucrarea lui Theodor Aman „Taraful lui Ionică Ochi-Albi” m-a surprins şi nedumerit, şi prin folosirea instrumentelor străvechi boreale (cobză, nai, viori, inclusiv un braci), dar şi a portului lăutăresc al breslelor moldoveneşti (îl foloseau toate breslele de meseriaşi, inclusiv târgoveţii). Numai că nedumerirea nu a durat mult, datorită statutului meu de documentarist al trupei recuperatoare de muzică veche românească „Zicălaşii”. În taraful lui Ionică Ochi-Albi, cântau şi doi fraţi de ai lui, Gheorghe (la nai) şi George (la vioară), în stânga lui Ionică, în dreapta tabloului.

Theodor Aman: Taraful lui Ionică Ochialbi

George, vioristul, urmase, împreună cu „muscalii” Gheorghe A. Dinicu şi Cristache Ciolacu, cursuri la Conservatorul întemeiat de Wachmann, ca să poată să noteze cântece şi să vândă partituri; semna cu numele întreg: George Nastase Ochi-Albi, iar semnătura aceasta desluşeşte o interesantă genealogie lăutărească.

 

Neculai Picu

La venirea austriecilor în Bucovina, în Suceava exista un taraf celebru, cel al lui Ion Angheluţă zis Suceavă. Unul dintre fiii lui Angheluţă, Nastase, a vrut să-şi facă taraf propriu şi, ca să nu-şi concureze tatăl, s-a mutat la Botoşani, unde a devenit celebru în scurt timp, cu consecinţa că, în 1814, cânta în faţa Ţarului Rusiei, la Chişinău, împreună cu taraful lui Vasile Barbu Lăutarul din Iaşi, în care cântau şi bucovinenii Neculai Picu şi Ionică Batalan, şi cu taraful lui Gheorghe Lomiş din Bălţi, în care viorişti erau Ciolacu şi Dinicu, lăutarii din care se trag filiaţiile de lăutari bucureşteni de după 1859. Prin 1852, când Lomiş era aruncat de ruşi în Prut, pentru că refuza să cânte şi ruseşte, susţinând că numai muzica valahă e sacră, Nastase făcuse albeaţă la ochi, dar mai cânta, împreună cu cei trei feciori ai lui, care, datorită bolii de care suferea tatăl lor, au fost porecliţi „ai lui Ochi-Albi” sau Ochi-Albi. Iată deci cum, de la un lăutar sucevean, Ion Angheluţă, pleacă, prin Botoşani şi Iaşi, pentru a deveni bucureştene, cântecele clanului său lăutăresc.

Hora, în 1860, gravură după un desen de Lancelot, publicat în „Le tour du monde; nouveau journal des voyages / publié sous la direction de M. Édouard Charton; et illustré par nos plus célèbres artistes. 1866, capitolul De Paris a Bucharest, par M. Lancelot”, Paris, 1866.

 

Roumania; yesterday and to-day. London, 1918

Coperta cărţii cu cele 300 de hore ale lui Vulpian

Hora, pictură de Pan Ioanid

Coperta culegerilor lui Alexandru Berdescu

*


„Cronica Gimnaziului” din Suceava 1862-1863

 

Anuarele sau programele fostului „Ober-Gymnasiums in Suczawa[1], acum Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, iar pe vremea tinereţii mele doar liceu sau „bastilie” – cum îi ziceam noi cu alint, dar purtând numele aceluiaşi glorios voievod, conţin mărturii importante, pe care trebuie să le adune cineva, odată şi odată. Primul pe care l-am găsit eu se referă la anul școlar 1862-63, care a început, cu deschiderea clasei a V-a, pe 4 septembrie 1862, după săvârşirea serviciilor religioase și cu invocarea solemnă a Duhului Sfânt, atât în Biserica greco-ortodoxă a Sfântului Gheorghe, cât și în cea romano-catolică. După finalizarea serviciilor religioase, a fost citită o sinteză a regulamentului şcolar, după care, în aceeași zi, au început examinările suplimentare și restanţele.

*

Prin adăugarea unei clase la instituția de învățământ, Gimnaziului i-au fost repartizați alţi doi profesori calificați. Profesorul Johann Krziz, care predase, în ultimul timp, la Gimnaziul de la Pressburg, în direcția didactică și pedagogică, a fost promovat, prin ordinul ministerului nr. 4557 din 8 mai 1862, la Gimnaziul din Suceava. În acelaşi fel, domnul Wilhelm Henke, calificat ca profesor de școală pentru gramatică, a fost transferat, prin ordinul ministerului nr. 10318 din 15 iulie 1862, atribuindu-i-se şi o parte a instruirii matematice fizice.

*

Nu în cele din urmă, trebuie subliniată marea recunoștință faţă de  Majestatea Sa Apostolică, ctitorul acestor instituţii de învăţământ, a cărui prea înaltă rezoluție supremă din 18 septembrie 1862, adresată directorului Gimnaziului, a fost înmânată directorului odată cu Decretul k. k. Guvernului ţării din Bucovina nr. 15452, din 2 octombrie 1862, rezoluţie care, atunci când a fost făcută cunoscută, a umplut inimile cu sentimente profunde de mulțumire pentru această grație prea înaltă. Cu ocazia celei mai înalte recunoaşteri, Direcția a acordat o zi liberă: la fel ca și pe data de 4 octombrie, sărbătoare glorioasă a numelui Majestăţii Sale Apostolice şi Împărăteşti, Franz Josef I, și, în cele din urmă, pe 19 martie.

Julius Chrzanowski, 1894: Armenisches Wohnhaus in Suceava

 

Programa Gimnaziului superior cezaro-crăiesc din Suceava pentru anul şcolar 1863

*

Catedre[2]; Profesorii şi obiectele pe care le predau

*

Dr. Jos. Marek, directorul Gimnaziului, predă latina, clasa a V-a, 6 studenţi

Johann Krziz, predă latină şi germană, în clasa I şi greaca în clasa a III-a, 16 studenţi; diriginte la clasa I

August Klimpfinger, predă, în semestrul I, latină (III, IV) şi germană (III, V), 17 studenţi; în semestrul II, latină (III, V) şi germană (III), 15 studenţi; diriginte la clasa a III-a

Dr. Bl. Knauer, predă, în semestrul I, ştiinţele naturii (I, II, III, V) şi matematică (II, V), 15 studenţi; în semestrul II, ştiinţele naturii (I, II, III, V), matematică (II, V) şi germană, 17 studenţi; diriginte la clasa a V-a

Jos. Rohrmoser, predă istorie (II-V) şi germană (II, IV), 18 studenţi; diriginte la clasa a IV-a

Fr. Ott. Novotny, predă latina (II) şi greaca (IV, V), 17 studenţi; diriginte la clasa a II-a

Konst. Andriewicz, preot diecezan în Dioceza Bucovina, predă religia greco-orientală (I-V), în semestrul I, la 24 studenţi, şi limba română (I-V), în semestrul II, la 20 studenţi

Fr. Mart. Stieber, Prodecan şi preot în Suceava, predă religia romano-greacă şi armeano-catolică (I-V), la 10 studenţi

Wilh. Henke, predă geografia (I), matematica (I, III, IV) şi fizica (IV), la 15 studenţi

* 

Anton Wallentin, organist la parohia catolică, predă muzica, la 2 studenţi

Isaac Unterberg, profesor particular, predă religia mozaică, la 2 studenţi.

1915, februarie 27, La Revue hebdomadaire: Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava; foto: Edme Vielliard

 

Tabel prezentare generală[3] a elevilor Gimnaziului superior cezaro-crăiesc din Suceava pentru anul şcolar 1863

*

Clasa I: 75, din care 20 germani, 32 români, 3 armeni, 5 poloni şi 10 ruteni

Clasa a II-a: 44, din care 9 germani, 24 români, 8 poloni şi 5 ruteni

Clasa a III: 49, din care 17 germani, 16 români, 1 armean, 5 poloni şi 2 ruteni

Clasa a IV-a: 17, din care 2 germani, 12 români, 1 armean, 2 poloni şi 2 ruteni

Clasa a V-a: 19, din care 10 români, 2 poloni şi 6 ruteni

*

Printre numele tinerilor şcolari, studenţi – cum li se zicea pe atunci, regăsim şi pe cele ale unor cărturari bucovineni de mai târziu, precum folcloriştii Alexandru Voievidca şi Simeon Florea Marian, poetul Gherasim Buliga sau autorul de manuale şcolare Animpodist Dasczkiewicz (în clasa I), Pamfil Dan – co-organizator al serbării de la Putna din 1871 (în clasa a III), Samuel Isopescul – profesorul şi autorul de manuale şcolare, dar şi Samuel Isopescul avocatul, socrul primarului Franz Ritter Des Loges.

*

Clasa I:

 

Sathmari Ludwig

Wallerstein Samuel

Popeskul Leon

Wojewidka Alexander

Marian Simeon

Czuperkowicz Athanasius

Jeremiewicz Johann

Fillewicz Alexander

Popeskul Georg

Faustmann Vincenz

Forgacz Georg

Bereznicki Sosthenes

Arvay Albert

Lewandowski Wilhelm

Russu Theodor

Borcze Nikolaus

Grigorowicz Gregor

Puju Seraphin

Lawrik Stephan

Zierhoffer Philipp

Worel Julian

Zachmann Friedrich

Buliga Gerasim

Dasczkiewicz Animpodist

Terpilak Eduard

Balasiewicz Joseph

Gorasch Georg

Janowicz Samuel

Paschkan Arsenius

Simon Anton

Prunkul Valerian

Steidler August

Piatek Bronislaw

Turturian Leon

Wilinski Johann

Ilnicki Leon

Petelenz Rudolf

Daszkiewicz Eusebius

Skinteuza Konstantin

Pantazi Alexander

Wasilowicz Leon

Schaffner Jakob

Steidler Jgnaz

Riss Gustav

Wasilowicz Lazar

Popowicz Konstantin

Paschkan Demeter

Wegrzynowicz Leon

Steinbach Peter

Grosaw Samuel

Malczynski Georg

Coczynski Alexander

Sollog Johann

Tarnawski Michael

Wojewidka Joseph

Alacz Markus

Berliner Adolf

Lass Dominik

Teutul Konstantin

Sahlian Mathäus

Kobylanski Basilius

Beiner Herman

Lass Anton

Meth David

Jeremiewicz Emilian

Missir Simon

Prelicz Julius

Hreniuk Johann

Drummer Anton – rămas neaudiat.

Clasa a II-a:

 

Petelenz Ignaz

Barber Isidor

Pantazi Elias

Paszkan Andreas

Dobosz Theodor

Isopeskul Samuel

Brodner Johann

Dawidesko Nthan

Kalita Victor

Zugraw Johann

Fokschaner Isidor

Jedynákiewicz Leopold

Stati Georg

Janowicz Johann

Hansirer Nathan

Hönig David

Mandaszewski Dorymedont

Muntean Ilarion

Liebich Karl

Worobkiewicz Johann

Konstantinowicz Eusebius

Holka Emanuel

Koczynski Johann

Prokopowicz Basil

Popeskul Johann

Sam Gustaw

Bodnareskul Nicolaus

Modre Wilhelm

Turturian Basil

Buczewski Dionysius

Kozmiuk Elias

Kretzu Demeter

Gorcza Peter

Melzer Eugen

Teleaga Peter

Thorosiewicz Nikolaus

Grigorowicz Alexander

Dobrzański August

Prokopowicz Christophor

Soroczan Nikolaus

Popowicz Gabriel

Zarzycki Ludwig

Smentakiewicz Johann

Melzer Emil

Niedzielski Anton

Kraemer David

Clasa a III-a:

 

Knauer Friedrich

Boka Peter

Chodakowski Johann

Zugraw Leon

Kossowicz Nikolaus

Kok Elias

Kristek Ladislaus

Danilewicz Georg

Czerniawski Elias

Lomikowski Nikolaus

Prelicz Victor

Lutza Johann

Zwölf Arthur

Zalewski Ladislaus

Kuny Josef

Kraemer Salamon

Melzer Albin

Alexandrowicz Romuald

Sniatynczuk Athanasius

Zothe Ferdinand

Terpilak Wihelm

Bocancza Theopil

von Prunkul Georg

Krämer Rudolf

Kozłowski Sigismund

Rossignon Alfred

Zwölf Adolph

Scholz Johann

Schmid Josef

Prelicz Karl

Polonik Theodor

Popowicz Ironim

Dann Pamphil

Filiewicz Nikolaus

Borodaykiewicz Jakob

Kramasz Valerian

Meixner Franz

Welehorski Nikolaus

Grigorowicz Johann

Nikitowicz Emilian

Ferliewicz Michael

Beiner Jakob

Melzer Adolf

Bokancza Andreas

Czekanowski Johann

Meixner Florian

Hermann Theophil – rămas neaudiat.

Clasa a IV-a:

 

Petelenz Karl

Lewandowski Rudolf

Tarnawski Leon

Porkuzan Georg

Bodnarescul Eugen

Grigorowicz Johann

Zbiera Konstantin

Popeskul Johann

Prokopowicz Johann

Pankiewicz Johann

Barber Bernhard

Popeskul Demeter

Lewczuk Theodor

Prunkul Theodor

Grigorowicz Georg

Andruchowicz Elias

Dann Jodann

Thomowicz Konstantin

German Kosmas

Clasa a V-a:

 

Kozlowski Emil

Isopeskul Demeter

Junowicz Rudolf

Isopescul Samuel

Danilewicz Simeon

Czerniawski Johann

Berggrün Alfred

Mandaczewski Emilian

Gaspary Ludwig

Bumbac Johann

Piotrowski Johann

Brailean Demeter

Grigorowicz Basil

Jeremiewicz Johann

Soroczan Konstantin

Walawski Elias

Morarasch David

Grybowski Basil

*

[1] Programm / des / k. k. gr. n. unirten Ober-Gymnasiums in Suczawa / für das Schuljahr / 1863, Czernowitz 1863, Buchdruckerei von Rudolph Eckhardt, pp. 24, 25

[2] Ibidem, pp. 17, 18

[3] Ibidem, p. 23


Probă de traducere Google

Din dorinţa de a afla câte ceva despre prima istorie a Sucevei, cea din 1876, până la o traducere profesionistă, pe care o va face domnul Dr. ing. Ion Barbu, am apelat la prietenul meu Google Translate şi am rămas surprins de progresele făcute de el în acest domeniu. Iată o probă:

Monumentele istorice ale Sucevei

de la prima cunoaștere istorică până la conectarea

Bucovinei cu Austria.

*

O bucată de cronică a oraşului și istoria Moldovei

de

Wilhelm Schmidt,

k. k. Profesor de liceu a. D., a mai multor societăți științifice interne și externe, membru real și corespondent.

*

Antiquitatis monumenta colligo.

Cic. de senect. c. 11

*

(Venitul net este destinat pentru înființarea unei burse pentru un copil din orașul Suceava.)

*

Cernăuţi 1876.

 

Prefaţă

*

Studiul detaliat al istoriei țărilor vecine moldovenești, care au devenit mai cunoscute în succesele lor prin comerțul cu cărți, mi-a transmis știri cu atâtea momente istorice despre Moldova, iar o pătrundere specială în această regiune părea cu atât mai plăcută, cu cât fostele părți ale principatelor dunărene, unite astăzi, atât de pline de speranţă în zilele noastre, trebuie să se bucure de cercetarea științifică de o atenție deosebită.

*

Însemnările meritorii ale lui Wickenhauser despre documentele antice moldovenești[1] și cronica Huscher[2], a lui Melchisedec, din descoperirile arhivistice dovedite, alături de ediția Kogălniceanu a cronicarilor moldoveni[3] – dintre care cei doi Costin au o valoare care nu este recunoscută numai de Hammer[4] – apar din punct de vedere științific actual[5] ca – deși binevenit

*

[1] „Moldova sau contribuții la o carte de documentare pentru Moldova și Bucovina”. Viena 1862. 8. – „Bochotin” Cernăuți 1874.

[2] Bukureşti 1869; conform documentelor, conținut necunoscut anterior. Nu cunosc o a doua lucrare asemănătoare despre români.

[3] Bucureşti 1872.

[4] Istoria Imperiului Otoman: VII. P. 214

[5] Geschichte des osmanlische Reiches: VII. p. 214.


Suczawa’s historische Denkwürdigkeiten

 

Click pe imagine şi vizualizaţi cartea în pdf!

 

Suczawa’s historische Denkwürdigkeiten

von der ersten historischen Kenntnis, bis zur Verbindung der

Bukowina mit Oesterreich.

 

Ein Stück Städte-Chronik and moldauischer Geschichte

von

Wilhelm Schmidt


Die eröffnung der in Klosterkirche Putna

Biserica Mirăuţi, în timpul reconstrucţiei, săvârşită de Romstorfer (din Kaindl)

 

Click pe imagine şi vezi cartea în format pdf!

 

„Die eröffnung  / der in / gr.-ort. / Klosterkirche Putna / befindlichen / Fürtengräber / im Jahre 1856 // Protokoll und Akten hierüber // mitgeteilt von / K. A. Romstorfer / k. k. Konservator”


Pagina 10 din 1.042« Prima...89101112...203040...Ultima »