Dragusanul - Blog - Part 10

1919, Pan Halippa: Clopotele

Roman Types et Costumes de la Russie Raoult Ivan

*

Din clopotniţa din sat

Sună clopotele, sună,

Vestind lumii vestea bună

Că Hrisos a înviat.

*

Cele mici în cor duios

Sună des, cu voioşie,

Că e zi de bucurie

Pentru mari şi cei de jos.

 *

Iar cel mare, cam dogit,

Sună rar, sună agale,

Că s-a dus vremea de jale

Şi că răul s-a sfârşit.

*

Sunaţi, clopote, sunaţi

Şi vestiţi în lumea toată

Că robia e sfărmată

Şi că toţi de-acum-s fraţi!

*

Şi mai spuneţi tuturor

Că sunt vremile unirii

Şi că-i timpul primenirii

Stărilor bătrânelor!

*

(Răsăritul, nr. 19, 15 mai 1919, p. 7).


1919, Mihail I. Pricopie: Plecarea

1919 Rasaritul 1

*

Sub paza ta, odihnă, mai dorm o seară încă!

Mai pot dar sta de vorbă cu ochii ţintă-n loc,

Bordeiul tot s-ascunde sub negura adâncă

Pe care-o rupe-n vatră un sâmbure de foc.

*

Mi-i plină toată mintea de noapte şi tăcere

Şi mi-am uitat trecutul şi chinurile lui,

Şi mi-am uitat acuma c-am îndurat durere

Cum nu mai fu sortită pe lume nimănui!

*

Mai am o noapte, doară, şi-apoi pornesc spre moarte,

Mă vor urma tovarăşi tăcuţi şi-ncrezători,

O ştim: Plecăm spre ţara celei mai crude soarte,

Dar ne căznim din suflet să fim nepăsători.

 *

În şanţuri simple numai trăind o-ntreagă iarnă

Ne va pătrunde vântul puternic şi-ngheţat,

Iar când tăria vitreg va prinde fulgi să cearnă,

Câţi vor rămâne, oare, din cei ce au plecat?

 *

Valea Caregnei (Răsăritul, nr. 10, 15 ianuarie 1919, p. 3).


1919, Dumitru Geană: Populară, din război

1919 Rasaritul 2

*

Frunză verde, frunză lată,

Geme ţara-nsângerată

Şi de duşmani subjugată:

Din Siret, la Severin,

Numai jale şi suspin,

De la Dunăre-n Satmar,

Numai chin, numai amar,

 *

Doamne, Doamne, Domn ceresc,

Fă-mi şi mie ce doresc:

Dă putere oştilor,

Oştilor românilor,

Să gonească pe barbar

Dincolo, peste hotar,

Ţara să ne libereze,

Viaţa să ne-o uşureze,

 *

Fraţii să ni-i dezrobească

Şi-ntr-un cuib să ne unească;

Apoi, Doamne, când s-o face

Pe pământ şi-n lume pace,

Să răsară mândrul soare

Peste România Mare!

 *

(Răsăritul, nr. 11, 1 februarie 1919, p. 3).


1919, Ştefan Bălceşti: Cântec

1919 Rasaritul 3

*

Vai, ce timpuriu s-a lăsat bruma

Peste tine, suflet iubitor!…

Ofiliţi de-acum pe totdeauna

Crinii tăi se scutur pe răzor

*

Şi-orişice petală, cât de mică,

Când porneşte-n vânt pe cărărui,

Inima de plâns mi se despică

Şi se-ncurcă firul gândului,

*

Vai, ce timpuriu te-ajunse focul

Şi blestemul ne-ndurat de greu,

Vai, şi cum te paşte nenorocul,

Suflete, o, suflete al meu!

*

(Răsăritul, nr. 11, 1 februarie 1919, p. 11).


1919, Ştefan Bălceşti: Frate Adriene

1919 Rasaritul 4

*

Dacă treci pe lângă cruce, pe vreo culme, pe vreun drum

Sau pe şesuri, ia aminte ruga ce ţi-o spun acum:

Nu zori, opreşte-ţi pasul şi te-apropie tăcut,

E sub fiecare cruce un martir necunoscut,

Că de mori pentru credinţa moştenită din părinţi

Ţi se cade aşezarea între rândul celor sfinţi.

*

Şi-acum, frăţioare, mai ascultă-mi un cuvânt:

Cum te-nchini la cer, de astăzi să te-nchini şi la pământ,

La pământul ţării care poartă-n el atâţia morţi

Pentru care toată viaţa blândă dragoste să porţi,

Că, pe unde-ţi calcă pasul şi pe unde-ai vrea s-apuci,

Calci pe sfinţii noştri care dorm uitaţi şi fără cruci.

*

(Răsăritul, nr. 12, 15 februarie 1919, p. 3).


Pagina 10 din 759« Prima...89101112...203040...Ultima »