Ovidiu Mihăilescu, “răstignit între rănile sale”

*

Muzician şi poet care locuieşte “departe-ntr-un oraş atins de ger / cu oameni slabi şi fabrici de tăcere”, Ovidiu Mihăilescu, personajul exponenţial al acestei zile,  stă “bucuros încolăcit ca Laocoon de plasa cu becuri / în sufrageria ta”, pentru a trăi dumnezeieşte prietenia “în adâncurile unei oceanice melancolii”, în care are de a se mărturisi definitiv: “Cred în Cristos – cuvântul răstignit între rănile sale / Cred cu smerenie în nobleţea pătimirilor înălţătoare”.

*

Ca muzician (folk “încolăcit” cu rock) şi ca poet, Ovidiu Mihăilescu meditează “ca un scafandru izolat în abis dincolo de lumină”, cântecele şi poemele lui fiind importante pentru că a “pus acolo la loc sigur câteva amintiri din copilărie / a(m) lăsat la rece câteva sentimente fierbinţi / a(m) făcut mari provizii de fructe viitoare / pentru că în sufletul tău este mereu lumină”.

*

La mulţi ani, Ovidiu, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!