Oul încondeiat – „Fruntea de Foc a Dumnezeului Luminii” | Dragusanul.ro

Oul încondeiat – „Fruntea de Foc a Dumnezeului Luminii”

„Fruntea de Foc a Dumnezeului Luminii”

„Fruntea de Foc a Dumnezeului Luminii”

*

Oul încondeiat, acest „zapis” („za pisâti” – „scris”) al preistoriei şi nicidecum o „închistreală” mai mult sau mai puţin dibace, reprezintă prima carte religioasă a omenirii (Oul Cosmic), în care sunt marcate cele trei iniţieri fundamentale în sacralitate. Albert Churchward (The Signs and Symbols of Primordial Man, London, 1913, pagina 70) identifica, spre sfârşitul veacului al XIX-lea, în partea de sus a oului, marcată cu „floarea” în opt colţuri, „Fruntea de Foc a Dumnezeului Luminii”, iar în partea de jos, marcată cu aceeaşi „floare”, pe „Marele Unu al Apelor, care păzeşte orizontul de nord”, între cele două atribute vitale ale Sinelui Universal aflându-se „Stăpânul Coroanei Roşii, care este capul Celui Unic şi care dă viaţă omenirii prin căldura respiraţiei sale” (Fotografii: Victor T. RUSU).

*

La mijloc, „Stăpânul Coroanei Roşii, care este capul Celui Unic şi care dă viaţă omenirii prin căldura respiraţiei sale”

La mijloc, „Stăpânul Coroanei Roşii, care este capul Celui Unic şi care dă viaţă omenirii prin căldura respiraţiei sale”

*

Într-un text antic, descoperit de acelaşi Churchwald, se spunea, cu raportări mitice la Creaţie:

 *

„Jumătatea inferioară a oului s-a transformat

Şi a devenit pământul de jos,

Şi jumătate superioară s-a schimbat

Şi a devenit cerul de sus;

Din gălbenuşul oului a fost făcut Soarele,

Lumina zilei să strălucească peste noi;

Din albuş, luna a fost închegată,

Lumina nopţii să strălucească deasupra noastră;

Toate fărâmele cojii, frumos colorate,

În stelele cerului s-au prefăcut

Şi firimiturile întunecate s-au schimbat

În nori şi în întuneric al cerului”.

*

Delimitările dintre spaţiile iniţiatice, săvârşite de Timp (deci de viaţă – „Timpul este Creatorul”), după cum sugerează „Upanişadele”, marchează cele două căi sacre: „calea din sud este Calea Strămoşilor… calea din nord este Calea Astrală, Calea Nemuririi” (Prashna-Upanidhad 2, p 40). Căile acestea, ambele solstiţiale (vara, pentru strămoşi, iar iarna pentru zei), deşi „Părinţii şi Zeii sunt una”, dar se sărbătoresc, „la Luna nouă, părinţii (Pitris), la Luna plină, zeii (Devas)” (Mahabharata,VII, p. 65), au „stabilit două direcţii de închinare, spre zei (Deva) şi părinţi (Pitris)! Pasărea Vieţii, confiscată de timp, care reprezintă puterea Infinitului asupra sufletului, voi aţi eliberat-o, îndrumând-o spre mare fericire” (Mahabharata,III, p. 49).

*

Oul Cosmic

Oul Cosmic

Simplu, până la banalitate, spus, oul încondeiat (scris, oul roşu însemnând altceva, un alt “dat” sacru), subliniază ideea că viaţa vine din eternitate prin părinţi şi se întoarce în eternitate prin dumnezeire, iar „Hora Vieţii” (banda cu alternanţe de romburi şi X-uri, reprezentând natura cosmică şi natura umană) îngăduie intrarea în armonie şi cu sfinţenia, şi cu strămoşii, prin desfăşurarea echinocţială a desluşirii Sinelui Particular.

*

Acestea fiind spuse, vă urez ca bunul Dumnezeu să vă împrimăvăreze!


Comments are closed