Ofensivă rusească asupra inculturii sucevene | Dragusanul.ro

Ofensivă rusească asupra inculturii sucevene

Kozaciok Bălcăuți

*

Şi nu e vorba de orice incultură, ci de cea elitistă instituţională, reprezentată de ditamai juriul Festivalului “Comori de suflet românesc”, deci de somităţile culturale prof. Oana Botezat, prof. Constantin Irimia, prof. Petre Horvat, Călin Brăteanu – consultanți artistici la Centrul Cultural “Bucovina”, Ion Băițan – maestru coregraf, director al Școlii de Arte “Ion Irimescu” Suceava,  prof. Emil Havriliuc  – dirijor și prof. Marin Constantin Gheorghe – colaboratori ai Centrului Cultural “Bucovina”, care, cică, veghează, de li se zburlesc opincile, la “obiectivele acestui festival”, care ţin, în primul rând, de  promovarea “valorilor autentice ale culturii tradiţionale: muzică, joc, obiceiuri, port” etc. şi io-te fleoşc!

*

Circarii din prima poză, de pildă, care se cred descendenţi din “Balşoi Teatr” şi nu din nişte ucraineni neaoşi din Bucovina, sunt din Bălcăuţi şi îşi zic “Kozaciok”, falsul antiucrainean fiind semnat de “instructor prof. Petru Șoiman”. Alt “prof“, ba încă unul daco-recolciucic, asudând pentru gloria folclorică a “maicei Rusii”, în dauna Ucrainei. Dar să trecem şi la altă contrafacere, care poartă girul casei de băutură şi de incultură din Siret, luându-l la mişto şi pe marele român şi uriaş scriitor Mihai Teliman, prin contrafacerea năucă, numită Formația de dansuri etnice a Casei de Cultură “Mihai Teliman” Siret, şi aceasta cu un responsabil de fals, “instructor Bogdan Popovici”:

*

Formația Casei de Cultură Siret

*

Tot de acolo, de sub aburii inculturii băută pe nerăsuflate, vine şi o “Kolomeica”, contrafăcută de “instructor Bogdan Popovici”, în spiritul celei mai deşănţate dezrădăcinări:

*

Kolomeika Siret

*

Iar din Negostina vine – nu-i rău, poate să vină; rău este că veghetorii “autenticului” cât mai deşănţat în falsificare, de la Centrul Cultural “Bucovina” i-au premiat – alţi balşoişto-teatralişti, “Formația de dansuri ucrainene CERVONA KALENA Negostina – instructor Valentin Vlâgea”, şi ăsta daco-recolciucic întru gloria putinoşilor:

*

Cervona kalena Negostina

*

Dansul negostinenilor, ce-i drept, s-a jucat şi în Bucovina, şi în Galiţia, numindu-se „Cerkowcia”, dar într-un port popular ucrainean autentic, precum cel din imaginea care urmează:

*

D12

*

Pe site-ul Centrului Cultural “Bucovina” am publicat, sub semnătura cărturarului bucovinean de luminoasă amintire, Dimitrie Dan, paragrafele referitoare la portul popular al ucrainenilor din Bucovina, din lucrarea “Rutenii în Bucovina”, fotografiilor lămuritoarea, folosite, întru argumentare, de Dimitrie Dan, adâugându-le vechi mărturii iconografice bucovinene, în speranţa că “specialiştii” lui Peşte PSD şi ai lui Peşte PDL, cărăbăniţi în funcţii culturale gras plătite, se vor documenta şi nu vor mai premia aberaţiile folcloroase din jurul Siretului. Era suficient să citească doar… pozele şi litografiile vechi ca să se dumirească elitistul “prof. Juriu” că balşoiştii sireteni umblă cu fofârlica, după care să le fi cerut proba cu fotografii, în care să se vadă că străbuni de ai lor, din Negostina, Siret sau Balcăuţi, purtau şalvari şi cămăşi colorate (la Balcăuţi au purtat, pe vremea lui Ştefan cel Mare, când satul era locuit doar de robi tătari!).

*

Dar cum în Bucovina suficienţilor culturnici, valorile noastre nu fac doi bani, pentru că-s ale noastre, “prof. Juriu” putea proceda şi mai radical, ignorându-l pe Dimitrie Dan (cum o fac dintotdeauna, că doar de aia trăim în epoca… proftilor!), în favoarea site-urilor ucrainene de specialiate. Tastau “Українська народна в Буковині” şi se dumireau, pe dată, că nu au voie să legitimeze o umilire a generaţiilor anterioare de ucraineni din Bucovina, ca să facă pe placul unor tineri săltăreţi, dar la fel de inculţi ca şi instructorii lor. Iată, înainte de a trece la argumentele scrise şi iconografice ale lui Dimitrie Dan, ce-ar fi aflat, despre costumul ucrainean autentic din Bucovina, cei care, ca membri ai juriului, aveau drept biblie şi drept constituţie, “să promoveze valorile autentice ale culturii tradiţionale: muzică, joc, obiceiuri, port“:

*

Mărturii iconografice vechi, pe site-uri ucrainene:

*

Ucraineni 13

*

Ucraineni 21

*

Ucraineni 18

*

Ucraineni 16

*

Ucraineni 17

*

Ucraineni 15

*

Ucraineni 11 j

*

Ucraineni 1

*

Ucraineni 20 j

*

Ucraineni 14

*

Ucraineni 3

*

Ucraineni 4

*

Ucraineni 5

*

Ucraineni 2

*

Găsiţi că seamănă “portul popular” al ţopăitorilor de la Siret, Negostina şi Balcăuţi cu portul popular autentic al ucrainenilor din Bucovina (de asta am ataşat şi trei imagini din muzeul etnografic), stimaţi jurizatori şi veghetori ai “valorilor autentice ale culturii tradiţionale”, prof. Oana Botezat, prof. Constantin Irimia, prof. Petre Horvat, Călin Brăteanu – consultanți artistici la Centrul Cultural “Bucovina”, Ion Băițan – maestru coregraf, director al Școlii de Arte “Ion Irimescu” Suceava,  prof. Emil Havriliuc  – dirijor și prof. Marin Constantin Gheorghe – colaboratori ai Centrului Cultural “Bucovina”? Dar cu portul popular ucrainean autentic de astăzi, din regiunea Cernăuţi, pe care l-aţi tot văzut, preumblându-vă ca ţaţa-n târg prin ţările “Întâlnirilor bucovinene”, seamănă? Dacă nu vă amintiţi cum arată (n-aveaţi cum să-l observaţi, că doar eraţi ocupaţi cu ierarhizarea “vaslorilor dialectale”), iată câteva exemple, tot din site-uri ucrainene luate:

*

Ucraineni 8

*

Ucraineni 6

*

Ucraineni 7

*

Dimitrie Dan, cel ţinut sub opicile suficienţei culturnice

*

Pentru că e prea obositor, ba mai riscaţi şi toxiinfecţii intelectuale cu lectura unei cărţi importante de memorie bucovineană vie, onorat “prof. Juriu”, m-oi strădui să vă mai pun, încă o dată, la dispoziţie, chestiunile care se referă la portul popular ucrainean, din cartea lui Dimitrie Dan, “Rutenii în Bucovina”. Ba vreau să mă dovedesc atât de cumsecade, ca să vă scutesc de efort, încât o să reiau şi fotografiile făcute de Dimitrie Dan, pe la 1890, pentru ca măcar pozele să le… citiţi:

*

Ruteancă din Coţmani - fotografie de Dimitrie Dan

Ruteancă din Coţmani – fotografie de Dimitrie Dan

*

Portul popular al rutencelor

*

„Femeile poartă o lungă cămeşă de cânepă, mai rar de bumbăcel, care ajunge până la căputa piciorului şi care, pentru Dumineci şi săr­bători, este cusută, la piept şi mâneci, cu flori de lână. Ea, câteodată, este cusută cu pui şi pe la poale.

Mijlocul şi-l încing cu un brâu colorat de lână, care strânge şi catrinţa la trup.

*

Şi fetele poartă catrinţa, însă, în duminici şi sărbători, zadie roş-albastră, căreia îi zic „fota”, sau o fustă largă, cu piepţi, din materie de lână, intensiv roşie, cu fiori, care se cumpără prin dughenele din târg şi, apoi, se coasă acasă. În unele părţi, mai ales pe şesul Prutului, atârnă, de la şoldurile fetelor, în jos, câte un tulpan intensiv colorat.

*

Rutence din şesul Prutului - fotografie de Dimitrie Dan

Rutence din şesul Prutului – fotografie de Dimitrie Dan

*

Apoi femeile poartă pieptar, cojoc şi suman, ca şi bărbaţii, şi ciubote negre, roşii sau galbene, sau papuci. Ele îşi acoperă capul, acasă, cu un fes roşu, fără canaf, sau se acoperă, peste părul pieptănat în două cozi şi aşezat pe creştet în forma unui colac, a cărui parte
deşartă se împle cu petece sau buci, cu o basma roşie de aţă sau de bumbac. Frizura amintită se numeşte „kerpa”.

Ieşind femeile în sat, se îmbrobodesc cu un lung ştergar alb de bumbac, numit „ruşnek” (mâneştergură).

*

Miri ruteni, dintre Prut şi Siret - fotografie de Dimitrie Dan

Miri ruteni, dintre Prut şi Siret – fotografie de Dimitrie Dan

*

În părţile Prutului, este obicei că femeile tinere încing cârpa, destul de înaltă, peste ştergar, cu o basma roşie de mătase, ale cărei capete cad pe spate. Se observă că schimburile Rutenilor sunt destul de albe şi curate, deşi femeile lor săpunul nu-1 prea folosesc.

Femeile şi fetele îşi împletesc, la coada părului, mulţime de cordele colorate, care flutură, pe spate, în jos.

*

Familie de ruteni - fotografie de Dimitrie Dan

Familie de ruteni – fotografie de Dimitrie Dan

*

Fetele umblă, de regulă, cu capul gol sau îl învelesc, mai ales iarna, cu o basma de lână, cumpărată în oraş, care, cât posibil, trebuie să fie roşie.

Pentru joc, îşi pun pe cap un fel de cilindru, înfrumuseţat cu mărgele colorate, adică cu ghiordane, şi la margi­nile de sus ale amintitului ornament, o împrejurătură de pene de păun. Această găteală o poartă numai fata cea mare, de la 16 ani, în sus, şi ea se numeşte „koda” sau „gheordan”. Ca semn de doliu, se poartă părul capului despletit.

*

Familie de ruteni - fotografie de Dimitrie Dan

Familie de ruteni – fotografie de Dimitrie Dan

*

La gât, poartă fete şi femei mulţime de mărgele colorate de sticlă, corale roşii şi o împletitură de mărgele mărunte, colorate, nu­mită „pletkenka”, şi, în unele locuri, salbe de monede de plumb sau şi de argint. Aşa o salbă se numeşte „salba” sau „zgarda”.

La urechi, se poartă cercei de bacfon mari, în felurite forme.

Fetele căzute, care au avut un copil, n-au voie să umble cu capul gol sau să-şi puie „gheordan” sau „koda” pe cap, ci ele umblă, întot­deauna, cu basma pe cap, care i-o pune moaşa pe cap, imediat după naşterea copilului. Unei astfel de fete căzute îi zic „pakrişka” (acoperită)”[2].

*

Ruteni din Lunca Prutului - fotografie de Dimitrie Dan

Ruteni din Lunca Prutului – fotografie de Dimitrie Dan

*

„Îmbrăcămintea bărbaţilor, la Ruteni”

*

„Îmbrăcămintea bărbaţilor, la Ruteni, se compune dintr-o cămeşă de cânepă sau bumbac, „sorocika”, izmene din asemenea ma­terie, „porkineţi”, un brâu îngust sau mai lat, de lână, „poias”; o seamă poartă numai o cureluşă de piele, bătută cu bumbi galbeni, „pasok”; cioareci albi sau negri de lână, „haci”, pieptarul lung, cusut cu flori şi înzestrat cu primuri de pielicele de dihor sau de miel negru, numit „keptar”, cojocul lung, cu mâneci, „kojuch”, sumanul negru sau şi negru-sur de lână, „sardak”, ciubotele negre, „ciobote”, opincile, „postole”, cuşma de miel, câteodată cu un fund de catifea neagră, „kucima”, şi pălăria din paie, „kapeliuch”, care şi-o împleteşte fiecare din paie de secară.

*

Ruteni din valea Prutului - fotografie de Dimitrie Dan

Ruteni din valea Prutului – fotografie de Dimitrie Dan

*

Forma pălăriei, aproape în fiecare sat, este alta. Într-unele părţi dintre Nistru şi Prut, se poartă, iarna, un fel de copuză de postav albastru, blănită cu blană de oaie şi încunjurată, pe la margini, cu cozi de vulpe, care, se numeşte „kăpuza”.

Ruteanul poartă, la brâu, o pungă de meşină, cu baiere, şi sub pieptar, arceşte, o trăistuţă ţesută din lână, în culori şi cu două canafuri, care ies la iveală, pe sub pieptar.

Flăcăii poartă flori şi pene de păun şi răţoi la pălăria de paie, care este încunjurată, în loc de cordea, cu un ghiordan de mărgele felurit colorate…

*

Ruteni, în îmbrăcăminte de iarnă - fotografie de Dimitrie Dan

Ruteni, în îmbrăcăminte de iarnă – fotografie de Dimitrie Dan

*

Bărbaţii se rad pe faţă şi poartă numai musteţe, pe care le scurtează ceva, tunzându-le. Părul capului nu se tunde, ci pletele unse cu unt se poartă pe spate, dar cel de la creştet se piaptănă spre frunte, unde este aşa retezat, că ajunge numai până la mijlocul frunţii. Părul de la ceafă, însă, se rade cu briciul. Fiecare bărbat ştie să se radă singur, dacă are brici, dacă nu, apoi merge, Sâmbăta, seara, la vecin, care îl bărbiereşte.

Rutenii cari au îndurat, pe timpul boierescului, „panşcina”, multe împilări, îşi aduc cu jale aminte de acele timpuri triste, în poeziile lor, care se şi cântă cu multă melancolie. Ei mai au cântece de dra­goste, religioase şi felurite altele, improvizate pe timpul jocului”[2].

*

Unde-s şalvarii tătărăşti şi bluzele ruşeşti de mătase, onoraţi “profti jurizatori”? Cine pe cine trebuie să fie supărat, acum: voi, pe mine, pentru că nu vă mai suport suficienţa sau viceversa?

*

O precizare, necesară pentru erudiţia “Prof. Juriului” Festivalului “Comori de suflet românesc” (halal să vă fie!): în vremea lui Dimitrie Dan, rutean însemna ucrainean, deşi ucrainenii din Bucovina provin şi din Galiţia, dar şi din alte provincii.

*

Până una, alta, cred că managerul Viorel Varvaroi trebuie să fie supărat şi să facă, pe viitor, ca nici un nume, dintre cele care s-au descalificat, duminică, 16 martie 2014, la căminul cultural din Frătăuţii Noi să nu se mai regăsească în juriile viitoare. Asta doar dacă vrem, cu adevărat, ca instituţia numită Centrul Cultural “Bucovina” să-şi şi merite numele.


Comments are closed