of, biet popor, de lanţuri nu te plânge! | Dragusanul.ro

of, biet popor, de lanţuri nu te plânge!

*

of, biet popor, de lanţuri nu te plânge,

căci braţul îl întinzi mereu supus,

iar când călăul sufletul ţi-l stânge

şi-l înfăşoară-n giulgiul lui Iisus,

tu îţi asumi cu blândă resemnare

prigoana fără seamăn drept destin,

deşi nepământeşte încă doare

pe frunte sfârtecarea unui spin,

*

iar din văzduh aceleaşi stoluri rele

te lasă fără Soare şi părinţi,

căci nu mai ştii cum să aprinzi în stele

ecoul sfânt al vetrelor fierbinţi

şi să te-aduni în jurul lor de veghe

şi-n apărarea libertăţii tale,

deja copacii îţi croiră zeghe

din ce au fost deasupra rănii zale

*

şi nu ridici spre ceruri nici un steag

şi nici privirea cerul nu-l atinge

căci ai uitat să mori din drag de drag,

of, biet popor, de lanţuri nu te plânge!