O zi, în familie

Carina şi Cozmina, la Mănăstirea Neamţului

*

Astăzi, nu am mai avut de ales: familia m-a capturat şi al ei am fost, uitând, pentru ceasuri şi ceasuri, de toate deşertăciunile. Aşa că am ajuns, mai întâi, la mănăstirea Neamţului, acolo unde odihneşte Mitropolitul Teoctist, cel care l-a miruit Domn pe Ştefan cel Mare şi care i-a fost alături până apropape de sfârşitul vieţii Voievodului. Pe treptele de la intrarea în biserică, adică exact acolo unde a fost decapitată de cazaci domniţa Ruxandra, fata lui Vasile Lupu, văduva lui Timuş Chmelnicky, încă mai poţi auzi sângele pe nedrept vărsat, dacă ai auz de auzit.

*

La mănăstirea Neamţului am mers cu gândul premeditat de a aprinde câteva lumânări pentru cât mai grabnica însănătoşire a prietenilor noştri Olga Finiş şi Constantin Emil Ursu, şi sper să se milostivească bunul Dumnezeu pentru că arari sunt oamenii care să le semene lor întru învrednicire.

*

Urcând spre Cetatea Neamţului

*

Apoi, pe caniculă straşnică şi cu o inimă care a cam început să-mi facă probleme, am urcat la Cetatea Neamţului, arsă în aceeaşi zi cu Cetatea Sucevei, în 1675, din ordinul lui Dumitraşco Vodă Cantacuzino, „grec tălpiz şi fricos, cu piele de iepure pe spate şi neavând nici o milă de ţară”, care trimis-a “pe Panaitachii uşerul Morona, cu un agă turc, pentru ca să strice cetăţile”.

*

Cetatea Neamţului

*

Arată superb Cetatea Neamţului, astăzi, iar înrudirea ei cu Cetatea Sucevei, care va arăta şi mai bine – în curând, sugerează un aliniament voievodal pe care, din păcate, cu ardelenci şi mironese, lungi şi alte coafeze, nu-l vom exploata niciodată cu adevărat şi ca potenţial turistic.

*

*

Deşi nu interesează pe nimeni, astăzi am trăit, apoi, întors în suceava, m-au luat de guler pasagera indecentă steliana vasilica miron, prin intermediul lui Viorel Varvaroi, şi veşnica noastră persecutoare, doamna Ardeleanu, prin intermediul arţăgosului soţ al domniei sale. Şi iar sfârşit!