O sursă de informaţii ignorată | Dragusanul.ro

O sursă de informaţii ignorată

Amiral I Coanda si St Braileanu

*

Confruntat, adesea, cu lipsa de informaţii, care ţin de „istoria măruntă” a Bucovinei (termen formulat de Nicolae Iorga, în prefaţa „Însemnărilor” lui Ilie Corfus), monograful bucovinean trece grăbit peste perioada interbelică, folosind, eventual, doar câteva repere triumfaliste ale istoriografiei oficiale, repere din care frământările cotidiene lipsesc cu desăvârşire. Există, totuşi, o sursă de informare importantă, „Monitorul Oficial”, dar care „păşeşte” ezitant spre provincia proaspăt revenită la patria mumă, dar păstrându-şi legislaţia şi instituţiile austriece tradiţionale. Exista şi o îngâmfare bucovineană, care refuza tacit românizarea instituţională, care se făcu, discret şi pas cu pas, abia la şapte luni de la  unire, începând cu iulie 1918, când două decrete regale româneşti încearcă o timidă unificare, inclusiv legislativă, a organizării instituţiilor judecătoreşti.

*

Recursul la informaţiile „Monitorului Oficial” înseamnă, aparent, doar un acces la identităţi cotidiene şi la stări conflictuale banale, deşi, dincolo de ele, stă un proces complex de uniformizare românească, prin care Bucovina pierde şi economic, şi cultural, şi social („Sunteţi acolo, în Bucovina, mulţi oameni bogaţi şi culţi, dar nu trebuie să uitaţi că trăiţi în România”, avertiza Nicolae Iorga, într-un „călindariu” bucovinean pentru anul 1920). Încerc să adun informaţiile care ţin de „istoria măruntă” a Bucovinei, fără să ştiu, încă, dacă le voi pulica, vreodată, şi într-o organizare pe localităţi, poate doar dacă voi scoate o ediţie revăzută şi întregită a volumelor din „Povestea aşezărilor bucovinene”. Acest demers va fi util şi genealogiştilor, şi recuperatorilor de străbuni, deşi nu genealogiile mă interesează, cu toate că nu le-am evitat niciodată, deşi solicitanţii de date, referitoare la rădăcinile lor bucovinene, oricât de americani, de englezi sau de germani ar fi devenit între timp, nu şi-au pierdut autohtonitatea românească de a solicita voluntariat detectivistic din partea mea. Asta e!

*

Voi începe fișarea datelor din „Monitorul Oficial” cu cele două decrete regale, care deschid fereastra spre viața cotidiană bucovineană:

 *

Un regiment in mars spre pozitie

*

MINISTERUL DE JUSTIȚIE

FERDINAND I,

*

Prin gratia lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul justiției, sub No. 22.129,

Văzând jurnalul consiliului Nostru de ministri, sub No. 1.238,

Sub rezerva ratificării ulterioare a Corpurilor legiuitcare,

Am decretat și decretăm:

*

Art unic. Pentru judecarea recursurilor venite din Bucovina și a oricăror afaceri care, conform legilor în vigoare în Bucovina, sunt în căderea Curții de casație, se înființează, pe lângă fiecare secțiune a Înaltei Curți, câte un consilier raportor, care va avea vot consultativ.

Numirea noilor consilieri se va face potrivit condițiunilor de admisibilitate prevăzute în legile în vigoare în Bucovina. Ei se vor bucura de aceleași drepturi și prerogative ca și ceilalți consilieri ai Înaltei Curți de casație și justiție.

*

Dat în București, la 25 iunie 1919. / FERDINAND / Ministrul justiției / D. Buzdugan. / No. 2.598” (MO, nr. 058, 29 iunie 1919, p. 3186).

*

Gral Prezan salutand ofiterii voluntari ardeleni

MINISTERUL DE JUSTIȚIE

FERDINAND I,

*

Prin gratia lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul justiţiei, sub No. 22128,

Având în vedere decretul-lege No.1.867 din 14 mai 1919, publicat în Monitoral Oficial No. 22/949,

Văzând jurnalul consiliului Nostru de ministri No. 1.237,

*

Sub rezerva ratificării ulterioare a Corpurilor legiuitoare,

Am decretat şi decretăm:

*

Art. I. Curtea de apel din Cernăuţi îşi va începe activitatea la 1 iulie 1919.

Art. II. Se înfiinţează la această Curte încă un post de consilier şi unul de procuror.

Art. III. Atribuţiunile preşedintelui Curţii, procurorului general, procurorului şi inspectorului judecăoresc sunt acelea prevăzute de legile şi regulamentele de organizare judecătorească în vigoare în vechiul regat, însă inspectorul judecătorese va putea lua parte la lucrările Curţii.

Orice alte atribuţiuni, care, după legile şi ordonanţele în vigoare în Bucovina, ar veni în competenţa acestor magistrati, trec în căderea secretarului şef la justiţia din Cernăuţi.

*

Art. IV. Inspectorul judecătoresc va avea reşedinţa sa la Cernăuţi.

Art. V. Condiţiunile de admisibilitate pentru magistraţii acestei Curţi sunt cele prevăzute de legile în vigoare în Bucovina sau în vechiul regat.

Art. VI. Personalul grefei, al biroului de contabilitate şi al Curţii se va determina după trebuinţele serviciului, în urma avizului preşedintelui Curţii.

Organizarea şi condiţiunile de admisibilitate sunt cele prevăzute de legile în vigoare în Bucovina.

Art. VII. Pentru numirea în posturile de magistraţi sau acelea arătate la art. VI, de mai sus, este necesară cunoştinta limbii române, în grai şi în scris.

Art. VIII. Onorariile şi indemnizarea magistraţilor şi a personalului Curţii sunt în sarcina ministerului de justiţie şi în conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare în vechiul regat.

Art. IX. La punerea în aplicare a acestui decret-lege, magistraţii vor depune jurământul înaintea ministrului de justiţie sau a ministrului delegat al guvernului la Cernăuţi.

*

Dat în Bucureşti, la 25 iunie 1919. / FERDINAND / Ministrul Justiţiei, / D. Buzdugan. / No. 2.597” (MO, nr. 058, 29 iunie 1919, p. 3186).

*

Românizarea instituțiilor bucovinene avea să înceapă cu transferarea unor magistrați români, în fruntea instituțiilor judecătorești cernăuțene, sub pretextul unei ample reforme instituționale în Regat. Astfel, prin decretul regal, care legiferează „raportul ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul justiției sub No. 23.079/919”, „Aurel Căpățână, doctorand în drept, actual președinte la sectiunea a II-a a tribunalului Brăila, se înaintează consilier la Curtea de apel din Cernăuți”, „Dimitrie C. Bagdad, doctor în drept, actual președinte la tribunalul Tighina, se inaintează consilier la Curtea de apel din Cernăuți”, iar „Constantin A. Popescu, doctor în drept și licențiat în filozofie, vechi advocat, actual judecător de ședință la tribunalul Putna, se înaintează procuror la Curtea de apel din Cernăuți”, toți „în postul din nou înființat” (MO, nr. 062 din 4 iulie 1919, p. 3413). Soluția era absolut legitimă, din punctul de vedere a statalității românești, care dorea să se uite, cât mai repede, principiul legilor care rămân valide în vechea provincie, pentru a desăvârși, cu adevărat, unirea. Majoritatea schimbărilor vizează, deocamdată, Basarabia, provincie revenită acasă încă din primăvara anului 1918, dar și mai încrâncenată în păstrarea rânduielilor tradiționale, care erau și rusești.


Comments are closed