O seară cu prieteni

Nepoata mea, Ioana Carina

*

Astăzi, 7 ianuarie 2015, spre seară, m-am întâlnit cu prietenii. Martori mi-au fost trei cărţi, o revistă şi o mulţime de cântece. Şi-am fost fericit, şi i-am mulţumit bunului Dumnezeu că mi-a luminat viaţa cu atâtea şi atâtea scăpărări de lumină: oamenii!

*

Sosirea prietenilor

*

În holul mare al Casei de Cultură din Suceava, unde funcţionează, de peste un an, “Padrino Lounge“, ca spaţiu cultural adjudecat (minunat lăcaş, care aparţine unui italian din Calabria, Daniele, care m-a impresionat prin statura lui intelectuală), s-au adunat scriitori, ziarişti, artişti plastici, politicieni, medici, slujitori ai culturii, adică reprezentanţi ai lumii mele, cea în mijlocul căreia mi-a fost şi îmi este drag să exist. Noi, adică eu, Andi, colegii mei Dănuţ Lungu, Corina Scîntei şi Gheorghe Senciuc, plus extraordinarul muzician Petrică Oloieru, sosiserăm cu două ore înainte, pregătiserăm decorurile (desenele lui PIM, unul mai superb decât celălalt), făcuserăm probele de sunet, apoi ne-am descheiat sufletele, aşteptând.

*

Andi, la probele de sunet

*

Gheorghe Senciuc şi Dănuţ Lungu, în timpul probelor de sunet

*

Au urmat vreo două ceasuri de muzică, poezie şi retorică, dar aparatul meu de fotografiat mi-a cam jucat feste (din fericire, Victor T. Rusu îmi va pune, în curând, la dispoziţie fotografii frumoase, profesioniste). Aşa, din crâmpeie, reproduc ce am izbutit să salvez, cât de cât, dintre instantaneele pe care aparatul meu le-a surprins.

*

Mihai Pânzaru-PIM, coordonând partea retorică a manifestării

*

Vicepreşedintele C. J. Suceava, domnul Ilie Niţă

*

Managerul Centrului Cultural “Bucovina”, domnul Viorel Varvaroi

*

Managerul Muzeului Bucovinei, domnul Constantin-Emil Ursu

*

Inegalabilul Roman Istrati

*

Fotografiile cu domnul deputat Ioan Balan, cu muziciana Mihaela Popescu, cu poetul Constantin Hrehor şi cu interpreta de folclor Gabriela Teişanu nu mi-au ieşit. Din păcate. Dar sunt sigur că i-au ieşit lui Victor Rusu.

*

Dar şi mai important decât fiecare dintre noi, cei care ne-am perindat pe la microfon, a fost şi rămâne publicul, adică uriaşa familie a sufletului meu. Nici fotografiile acestea nu mi-au reuşit (în fond, mă aflam acolo pentru a face altceva), dar nu cred că o să mi se şteargă, vreodată, de pe retină imaginea armonioasă a unei comunităţi umane minunate şi care, spre surpriza mea, parcă regreta că au trecut două ore de solidaritate, două ore de regăsire şi de despovărare comună. Pentru mine, de o viaţă de om, şi admirabilul domn doctor Mihai Creţeanu, şi poetul Constantin Severin, şi minunatul prieten Petrică Ştirbu, şi poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, şi domnul Ilie Vasile, şi pictoriţa Doina Catargiu, şi muziciana Mihaela Popescu, şi Dragoş Juravle, şi Mirela Adomnicăi, şi Irina Vasilciuc, şi Nicu Barbă, şi soţiii Ion şi Ileana Paranici, şi vrednicul făcător de gazete Tiberiu Avram, şi sclipitorul poet-jurnalist Liviu Dorin Clement, şi colegii de liceu Adrian Tabarcea şi Nelu Marcean, şi Viorel şi Ana Muha, şi doamna doctor Olga Finiş, şi componenţii trupei “Toy Machines”, şi Sandrino Neagu, şi Tiberiu Cosovan, şi Mircea Sfichi, şi Gabriel Cărăbuş, şi Ramona Medeleanu, şi Elena Bădăluţă, şi Alexandru Havriliuc, şi Marin Constantin Gheorghe, şi Emil Havriliuc, şi Gabriela Havriliuc, şi Crina Charşovschi, şi toţi, absolut toţi oamenii acestei seri de neuitat înseamnă la fel de mult ca şi verii mei, profesorul de matematici Mihai Gîză şi inginerul Marcel Cantea, care şi ei au fost acolo, părtaşi şi complici ai une comune despovărări. Postez, deşi îmi pare rău că nu mi-au prea ieşit, încă vreo câteva imagini cu participanţii la eveniment, vestindu-i nepoatei mele, Ioana:

*

Copile, “la mulţi ani” înseamnă norocul de a trăi în mijlocul unor astfel de oameni!

*

*

*