O fată de măritat cu 10.000 galbeni zestre
*
De-a lungul vremurilor, când trei imperii stăpâneau ţinuturile româneşti, noi, românii, am avut o limbă unitară şi corectă, foarte apropiată de limba română de astăzi, scrisă fonetic, dar cu buchii. Abia odată cu trecerea la alfabetul latin se renunţă, vreme de vreo câteva decenii, la fonetism, etimologismul, diferit de la o publicaţie la alta, stâlcind limba românilor, spre râsul-plânsul lui Alecsandri, care-şi vedea opera “tradusă” de bucovineni în etimologismul pumnulist.
*
Cea mai convingătoare dovadă a evoluţiei limbii române o constituie colecţia de “Documente câmpulungene”, adunate de Stefanelli şi copiate prin înlocuirea buchiilor cu litere latine, cu păstrarea tuturor greşelilor de scris sau de pronunţare. Lingviştii, deştepţi ca Buzincu, n-au băgat de seamă că există un astfel de monument de limbă română, iar etnologii, şi mai puţin.
*
Limba română a fost falsificată, până la graiuri regionale, târziu şi doar de mişcarea etimologiştilor.
Ca să vă conving de acest adevăr, vă voi reproduce şi transacrie, ocazional, poezii culte şi populare, anterioare anului 1860, începând cu această glumă rimată, publicată în septembrie 1850.
*
O fată de măritat
cu 10.000 galbeni zestre
* *
Voi, bărbaţi bătrâni sau tineri
Ce sunteţi neînsuraţi,
Dacă vreţi s-aveţi soţie,
Aste vorbe ascultaţi:
Vă propun căsătoria
Cu Catinca, fata mea;
Zece mii de galbeni zestre
Are, cum o veţi vedea.
*
Ea e tânără, frumoasă,
Chipu-i dulce şi plăcut,
Mai voioasă decât dânsa
Alta nu s-a mai văzut.
Frumuseţea, tinereţea,
Chipul ei cel îngeresc
Sigur două mii de galbeni
Astea toate preţuiesc.
2.000
*
Toaleta-i este simplă,
Dar curată ne-ncetat,
Nu se plimbă în trăsură,
Ci pe jos s-a învăţat,
Cai, caleaşcă după modă
Şi bonete, când lipsesc,
Iarăşi două mii de galbeni
Capital alcătuiesc.
2.000
Bal, concerte despre dânsa
Să lipsească ar putea;
La teatru, adunare
Foarte rar o veţi vedea;
———
4.000
* 
Suma de dincolo 4.000
*
Dar acasă cântă, joacă,
Să vă fie mai pe plac;
Astea fără îndoială
Două mii de galbeni fac.
2.000
Cărţi nu joacă, nici că ştie
Ce e Cupă sau Caro;
Sănătoasă totdeauna,
N-are-n veci isterico;
Medici, cărţi şi spiţeria
Dintr-o casă când lipsesc,
Peste două mii de galbeni
Din venit îţi prisosesc.
2.000
Spre-mplinirea socotelii
Încă două mii mai va:
Soţului, ce o alege,
Ea credinţă-i va păstra.
Ei! Iubirea şi credinţa
Nu cumva nu preţuiesc
Cele două mii de galbeni
Care încă mai lipsesc?
2.000
———-
Peste tot 10.000
E. B.(V?)
(Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Nr. 10, luni 23 septembrie 1850, pp. 79, 80)