O carte scrisă la Bosanci, în 1822 | Dragusanul.ro

O carte scrisă la Bosanci, în 1822

Împroprietărirea ţăranilor, la Bosanci

 

Prima carte care s-a scris la Bosanci, Oglinda omului celui din lăuntru, de Veniamin Costachi, are o poveste interesantă, care a ieşit la iveală datorită unei polemici stupide, pornită de intransigentul istoric Teodor Bălan, care se străduia să dovedească, prin înscrisuri oficiale, că Mitropolitul Veniamin Costache nu ar fi trecut prin Bosanci, aşa cum susţinea Iraclie Porumbescu – inventariindu-şi amintirile; polemica dintre un istoric laic şi câţiva istorici bisericeşti avea să se soldeze cu o informaţie preţioasă, şi anume aceea că Mitropolitul a izbutit să finalizeze, la Bosanci, în 29 octombrie 1822, tomul al doilea al lucrării de morală practică Oglinda omului celui din lăuntru. Iată reperele detectivistice ale acestei minunate poveşti:

 

„Dl Teodor Bălan opinează[1]: „Despre fuga episcopului Iustin[2], Iraclie Porumbescu ne serveşte ştiri fantastice. După verificarea făcută cu ajutorul actelor oficiale austriace, ele s-au dovedit pe de-a-ntregul inventate”. Dar presupusa contradicţie între cele relatate de Ir. P., în schiţa Un episod din 1848 şi între actul oficial austriac, prezentat de d. T. Bălan (op. cit., pp. 110, 111) s-ar explica, ultra-simplu, prin faptul că prima intrare în Bucovina a Episcopului Iustin, s-a săvârşit (aşa cum relatează Ir. P ) „în iunie 1848”, prin punctul Mihăileni, iar la data actului oficial austriac: 12 sept. 1848, Episcopul nostru (după ce avusese timp să se convingă de toleranţa autorităţilor austrice faţă de „emigranţii” moldoveni, reintra, a doua oară, în Bucovina, prin Bosanci, aducând cu sine-şi şi scriptele râvnite de satrapul Mihalache Sturza, um „die ihm als heilig anvertrauten Urkunden und Schriften zu retten” ( = pentru a salva zapisele şi scrisorile încredinţate lui cu sfinţenie). Şi chiar din cărţulia dlui Bălan putem bănui de ce anume Episcopul Iustin, a doua oară, nu mai trece prin Mihaileni, ci prin sudul Bucovinei (Bosanci). Lămurirea ar putea veni din scrisoarea lui Constantin Hurmuzachi către Lascar Rosetti”[3].

 

Dreptatea lui Iraclie Porumbescu a preocupat multă lume, iar confirmarea relatării sale s-a găsit şi într-o relatare a Mitropolitului Veniamin: „Preocupare a noastră de căpetenie fiind mai mult a urmări activitatea Mitropolitului Veniamin, pentru luminarea clerului şi a poporului, nu facem o biografie complectă a lui, despre care s-au scris opere întregi şi cu multă competenţă. Totuşi, vom aminti aicea, din viaţa sa, un amănunt, ce până acum a fost scăpat din vedere. După izbucnirea Eteriei, la 1821, Mitropolitul a fugit din Iaşi, dar n-a stat numai în Basarabia, la satul Colincăuţi, cum s-a scris îndeobşte, ci şi în Bucovina. Despre aceasta ne spune el însuşi, într-o însemnare: „S-a sfârşit tălmăcirea tomului al doilea, cu ajutorul lui Dumnezeu, în 29 Octomvrie 1822, de smeritul V. M. M., în Bosancea Bucovinei”. De aici s-a dus el în Iaşi, după ce s-a potolit Eteria şi s-a ales domn pământean”[4].

 

Disputa Bălan-Porumbescu, deşi porneşte de la un alt episod, cel al emigraţiei moldovene din 1848, la care participase Episcopul Iustin, şi nu, precum în 1822, Mitropolitul Veniamin, ambii cu popasuri lungi în Bosanci, pune în discuţie, din punct de vedere al istoriei locale, casa din Bosanci în care şi-au găsit adăpost cei doi ierarhi, şi care era cea a unui „slujbaş vechi şi credincios al Preasfinţitului Mitropolit Gavriil Stamati, şi anume Vasile Comisul”[5], prieten nedezminţit şi posibil şi rubedenie cu „arhimandritul Meletie Istrati, fost arhidiacon al Mitropolitului Veniamin”[6], Egumen al mănăstirii Slatina, care-i va boteza unicul copil, Măriuţa[7], viitoarea stareţă Melania a mănăstirii Adam din ţinutul Huşilor[8].

 

[1] Bălan, Teodor, Activitatea refugiaţilor moldoveni în Bucovina 1848, Sibiu 1944

[2] E vorba de refugierea vrednicului Episcop ieşean Iustin Crivăţ de Edessa (acela care declara că „mai bine va suferi să i-se taie manile, decât să iscălească” un act nemernic – cf, T. Bălan, op citată, p. 93) în Bucovina, la 1848

[3] Unirea, anul LV, nr. 5-6, 9 februarie 1945, p. 7

[4] Centenarul seminarului „Veniamin”, în Biserica şi Şcoala, Anul XXIX, nr. 10, 6/19 martie 1905, pp. 77-79

[5] Forescu, V. A., Obiceiurile sătenilor şi Măriuţa din Rădăşeni, în Gazeta Transilvaniei, 9 iunie 1907

[6] Ibidem

[7] „Meletie Istrati, numit egumen la mănăstirea Slatinei, a trimis pe sărmana fată la o scoală în Iaşi, sub privegherea şi îngrijirea fratelui său, Neculai Istrati, mai târziu proprietar al moşiei Rotopăneşti, fosta proprietate a lui Aga Alecu Lazu” – cf. Forescu.

[8] Ibidem


Comments are closed