Nu pun capul pe butuc. Prefer să mor în picioare!
*
Poezia mea a ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.
*
Recuperări de memorie culturală au ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.
*
Publicistica mea, care nu are nici o legătură cu “părţile vătămate” Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, a ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.
*
*
Iar instanţa, antepronunţându-se că voi avea dreptul la recurs, încă din starul primei şedinţe, ignoră metoda falsului şi uzului de fals, de care Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena s-au folosit şi în a înhăţa, necuvenit, două miliarde şi 300 milioane din banii publici, prin şmecheria documentaţiei de atribuire de tip portret robot.
*
Procesul, care face parte dintr-o amplă hărţuire, nu mă mai interesează. Nu mai fac parte din el, nu mă mai apăr, fiind aprioric condamnat şi pus la bir. Facă-şi mendrele care cum o vrea! Eu nu am să pun capul pe butuc, pentru că am ales, în decembrie 1989, să mor în picioare, din respect pentru sângele celor care s-au jertfit, ca să-mi asigure şi mie libertatea cuvântului.
*
La Suceava, libertatea cuvântului nu mai există, libertatea fiind sufocată şi de clasa politică, şi de unii judecători. Sunt prea bătrân ca să mai tac, dacă tot nu am tăcut niciodată. Nu au decât, să-mi ceară bani pentru onoarea hoţilor, să mă condamne la a asista impasibil, atunci când cei care au înşfăcat publicitatea Consiliului Judeţean Suceava, Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, îşi vor băga ghearele nesăţioase şi în buzunarele mele.
*
Iată câteva dintre “probele” pricinuitoare de suferinţă în sânul familiei Beldiman, care nu poate mistui în tihnă ceea ce a înşfăcat, deşi nu i se cuvine:
*
Nu continuu cu acest capitol din istoria Bucovinei, în vremea primului Război Mondial, care este considerat de instanţă material care mă incriminează, pentru că titlul, extras din presa anului 1914, precis că se referă la “părţile vătămate” Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, din moment ce specifică fără nici un echivoc: “cazuri izolate de prădăciune şi de siluire.
