Nici o nostalgie faţă de “Bastilia” Sucevei

Cu Traian Huluţă, la ieşirea din Bastilia “Ştefan cel Mare”

*

Nu m-am prefăcut niciodată, nu are rost să mă prefac nici acum, când Nelu Marcean, pentru că aşa-l mână sufletul, legendează inutil nu doar Liceul “Ştefan cel Mare” din Suceava, ci întregul învăţământ românesc (care, pe vremea tinereţii mele, era cu adevărat bun).

*

Liceul a fost şi a rămas o “Bastilie” a tinereţii tuturor. Profesori slugarnici cu potentaţii zilei şi, deci, cu odraslele lor, dar duri şi arţăgoşi cu viitorul celorlalţi, a adolescenţilor anonimi, care se aflau la cheremul lor. Existenţa, printre profesori, a unor oameni de superbă amintire, precum Ioan Nemeş, Rodica Alexandru, Valerian Căldare, Iulia Leo Miza, domnul Rimer (straşnic intelectual de modă veche), domnul Ott sau doamna dirigintă Şeşurschi, nu compensează bădărănismul dictatorial al celorlaţi. Dar asta nu contează. În fond, nu dau doi bani pe tinereţea mea.

*

Contează, însă, că modelele Nemeş, Alexandru, Căldare şi ceilalţi au dispărut, majoritatea profesorilor de astăzi, din toate şcolile din România, fiind, de fapt, nişte amărăşteni de arendaşi ai catalogului, care calcă în picioare suflete, demintăţi, viitoare personalităţi ale ţării.

*

Elevul de astăzi, ca şi cel de ieri, nu înseamnă, pentru profesor, un potenţial, ci o supapă pentru echilibrul autorităţii sale de neica-nimeni cu putere şi cherem. Şi sunt mulţi, mulţi de nenorocesc naţiunea, aceşti neica-nimeni care au viitorul neamului la cheremul bicisniciei lor.