neliniştea ce-o port ca pe-o cătuşă | Dragusanul.ro

neliniştea ce-o port ca pe-o cătuşă

Manuscris poeme ilustrat

*

mă uit în urmă, urmele se şterg

oricât le sap cu talpa şi cu sumbra

încăierare-a stelelor ce merg

prin preajma mea ca să-mi culeagă umbra,

şi totuşi, eu n-am încetat să sap,

să nu mă las înfrânt de veşnicie,

fiindcă nu vreau din urma mea să scap

şi să mă pierd în altă cine ştie

*

ce altă cale, tot fără noroc

şi fără ţel, ce trebuie parcursă,

mi-ajunge să fiu lacrimă de foc

prin care se prelinge câte-o Ursă

din cele două care zac pe cer

vremelniciei stabilind repere,

în sinea mea n-am încetat să sper

că moartea nu e, totuşi, o părere,

 *

căci vreau, cândva, cu suflet şi cu trup

să mă adune flăcări în cenuşă

şi pentru totdeauna să-ntrerup

neliniştea ce-o port ca pe-o cătuşă


Comments are closed