Năzbâtiile lui Nicolae Iorga: epigrama şi poezia | Dragusanul.ro

Năzbâtiile lui Nicolae Iorga: epigrama şi poezia

Nicolae Iorga, la Văleni - Boabe de grâu, nr. 5/1930, p. 269

Nicolae Iorga, la VăleniBoabe de grâu, nr. 5/1930, p. 269

*

Cu câteva dintre poeziile lui Nicolae Iorga mă mai întâlnisem – şi-mi făcuse plăcere, dar cu epigraele lui, nici vorbă. Nici nu-mi puteam închipui un Iorga epigramist, datorită temperamentului său vulcanic şi a sarcasmului pătimaş, datorat, probabil, conştiinţei de sine, uriaşa lui personalitate excluzând, prin definiţie, contrele mărunte.

*

În revistele pe care le conducea, Nicolae Iorga, refractar la modernism, mai ales că modernismul românesc începuse printr-un exces de suxualism şi de indecenţă, deloc pe bustul unui intelectual rafinat, care suspina doar în gând de dorul Reginei, devenea, adeseori, chiar trivial în riposte, iar când tinerii poeţi bucovineni Mircea Streinul şi George Drumur i-au contestat agresivitatea gomoasă (mai ales faţă de… Tudor Arghezi), Iorga a ripostat în felul său: a publicat ştirea din „Iconar”, referitoare la protestul bucovinean,  minimalizându-i pe cei doi tineri bucovineni, cu o operă poetică net superioară liricii lui Iorga”:

*

Streinul si Drumur vs Iorga

*

Mircea Streinul, însă, avea să câştige bătălia cu Iorga, pentru că, după o întâlnire la Braşov, în care Iorga îi făcuse pe poeţii bucovineni „popeşti şi popovici”, Streinul i-a trimis o scrisoare, pertinentă, dar tăioasă, care probabil că a muiat inima „bătrânului Stejar”, din moment ce Iorga avea să se abţină, pe viitor, la orice atac împotriva „iconarilor”:

*

Streinul replica lui Iorga

*

Cu Arghezi şi cu avangardiştii, Nicolae Iorga nu avea să facă vreodată pace. Pe această falie a urii, de altfel, avea să se manifeste predispoziţia epigramistică a inegalabilului cărturar şi istoric, iar două exemplificări de înjurături rimate şi ritmate cred că sunt mai mult decât convingătoare:

*

Epigrame Iorga

Epigrame Iorga lui Dragomirescu

*

În bătălia cu avangardiştii, care au adus un spirit profund novator în literatura română, Nicolae Iorga nu prea beneficia de satisfacţii, pentru că avangardiştii îi ignorau atacurile cu peniţa. Doar Geo Bogza, care, înainte de a se consacra în reportajul literar, violenta societatea burgheză a vremii cu un exces de sexualism, avea să-i aducă o mare bucurie lui Iorga, prin vestea că, pentru ce a scris şi publicat, Geo Bogza a fost… arestat:

*

Arestarea lui Bogza

*

Deşi nu era un poet, în adevăratul sens al cuvântului, Nicolae Iorga a lăsat după sine şi versificări frumoase, întotdeauna construite pentru a pregăti o morală sau chiar un aforism. Mie îmi plac poemele lui simple, dar elegante şi înţelepte, iar dacă vă pun câteva la dispoziţie este pentru a vă ajuta să vă faceţi, tot acum, o părere şi despre poezia lui Iorga – în cazul în care nu o cunoaşteţi deja:

*

Poezie Iorga poeziei noi

Poezie Iorga despre Dainuire

Poezie Iorga

*


Comments are closed