Mircea Streinul: Odă la Bucovina | Dragusanul.ro

Mircea Streinul: Odă la Bucovina

 

Munţi glorioşi, solemnă furtună, Bucovina

Dragomirnei lumina pe frunte-şi adună;

spadă ştefană la şold răscoală plăieşii,

iar fagii cu cerul pornesc şi cu vifore mari;

stelele duc spre septentrion dumbrăveanul chiot

şi flamura Putnei; germană lespede viperele

zdrobeşte sub rozele aurore ale cerului nordic.

 

Pas liberator; cadenţă generatoare; oştenii

duc în suflet cântec şi soare; Dumnezeu

semn le-a ales steaua cea mai frumoasă:

înainte!

 

Mi-e inima în Bucovina, plaiul de albe mioriţe;

iarăşi limpede-i lumina turlelor de Suceviţe;

pajurile regeşti apă vie poartă-n pliscul de aur;

freamătă bourul înaltelor steiuri; legende

brumează pe nouri; istorie, drumul tău e mersul

oştenilor; pace se-aşterne; ţăranul uneltele-şi

scoate, vrednice mâini se roagă de bună ispravă.

 

Văd în zilele viitoare plugurile multe

cum vor scrie-n ţărnă viaţa grâielor unduitoare,

sterpele mirişti belşug vor naşte şi, toamna,

în largile ogrăzi va creşte văpaia bogatelor roade;

Prutul va duce la vale pădurile Vijniţei

pe verzi le valuri; Dumnezeu va lua luceafărul,

dăruindu-l ciobanilor vrednici de dalbii miori

şi marea frăţie cu fagii pădurii şi cerul.

 

Tinerii cărturari vor strânge-n sufletul lor

zborul înaltelor pajeri muntene,

în cărţi va sta semn lângă semn întreaga Bucovină,

visul lângă faptă, sufletul la icoane.

 

Bufniţa înţelepciunii şi mirtul poetului –

heraldica sufletului nostru; nu râvnim cununa

de lauri, dar ni-e dragă sulcina Cuciurului-Mare,

poezia noastră să fie câmpie, pădure şi slavă,

biserică unde-a trecut Eminescu.

 

Bucovină, pământ de ţărani şi poeţi!

 

 

(Revista Fundaţiilor Regale,

Anul VIII, 1 august – 1 septembrie 1941, Nr. 8-9,

Basarabia şi Bucovina / Omagiu / Mareşalului I. Antonescu,

Bucureşti 1941, pp. 437. 438)