Mircea Streinul: Odă la Bucovina
Munţi glorioşi, solemnă furtună, Bucovina
Dragomirnei lumina pe frunte-şi adună;
spadă ştefană la şold răscoală plăieşii,
iar fagii cu cerul pornesc şi cu vifore mari;
stelele duc spre septentrion dumbrăveanul chiot
şi flamura Putnei; germană lespede viperele
zdrobeşte sub rozele aurore ale cerului nordic.
Pas liberator; cadenţă generatoare; oştenii
duc în suflet cântec şi soare; Dumnezeu
semn le-a ales steaua cea mai frumoasă:
înainte!
Mi-e inima în Bucovina, plaiul de albe mioriţe;
iarăşi limpede-i lumina turlelor de Suceviţe;
pajurile regeşti apă vie poartă-n pliscul de aur;
freamătă bourul înaltelor steiuri; legende
brumează pe nouri; istorie, drumul tău e mersul
oştenilor; pace se-aşterne; ţăranul uneltele-şi
scoate, vrednice mâini se roagă de bună ispravă.
Văd în zilele viitoare plugurile multe
cum vor scrie-n ţărnă viaţa grâielor unduitoare,
sterpele mirişti belşug vor naşte şi, toamna,
în largile ogrăzi va creşte văpaia bogatelor roade;
Prutul va duce la vale pădurile Vijniţei
pe verzi le valuri; Dumnezeu va lua luceafărul,
dăruindu-l ciobanilor vrednici de dalbii miori
şi marea frăţie cu fagii pădurii şi cerul.
Tinerii cărturari vor strânge-n sufletul lor
zborul înaltelor pajeri muntene,
în cărţi va sta semn lângă semn întreaga Bucovină,
visul lângă faptă, sufletul la icoane.
Bufniţa înţelepciunii şi mirtul poetului –
heraldica sufletului nostru; nu râvnim cununa
de lauri, dar ni-e dragă sulcina Cuciurului-Mare,
poezia noastră să fie câmpie, pădure şi slavă,
biserică unde-a trecut Eminescu.
Bucovină, pământ de ţărani şi poeţi!
(Revista Fundaţiilor Regale,
Anul VIII, 1 august – 1 septembrie 1941, Nr. 8-9,
Basarabia şi Bucovina / Omagiu / Mareşalului I. Antonescu,
Bucureşti 1941, pp. 437. 438)