mi-i tare milă de-acest rapt!

cât timp sărbătorim minciuna

doar ferecăm în lanţuri grele

şi-n prea târziu, şi-n totdeauna

tăciunii licărind în stele

mereu din vetrele în spuză

ale străbunilor de sus

cu umbrele într-o confuză

perdea de jarişte-n apus,

*

iar pe aici pocnesc din bici

călăii care ne-mpresoară

şi stăpânesc din veac pe-aici

prin umilire milenară,

prin bezne grele, fără număr

deasupra noastră risipite,

iar jugul ce l-am dus pe umăr

răneşte festivist clipite:

*

hei, leru-i ler în faptul zilei

şi în al veacurilor fapt

căci mă-nfăşoară-n pâcla milei,

mi-i tare milă de-acest rapt!