mesteacănul s-aşterne sub securi | Dragusanul.ro

mesteacănul s-aşterne sub securi

Cruce alba de mesteacan

*

e dreptul meu de om şi de mesteacăn

din când în când să stau la sfat cu mine

şi să admit când stelele să treacă-n

hrisovul meu cu hărţi şi cu destine,

apoi în şahul cosmic să îmi apăr

cu crinii primăverii un înalt

să pot să fiu mesteacăn şi să scapăr

şi de îndurerarea celuilalt,

*

e dreptul meu de fiu împărătesc

să fiu stăpânul cerului, nu rob,

şi cu lumină să mă-mpărtăşesc

până în fibra ultimului ciob

al timpului fărâmiţat aiurea

în trupul meu de cerb mereu vânat

pe care îl încape doar pădurea

şi doar apusul ei însângerat,

 *

e dreptul meu, îmi spun cu-ncrâncenare

ca să îmi apăr sufletul de furi,

însă aud un corn de vânătoare:

mesteacănul s-aşterne sub securi


Comments are closed