Mercenarul Negru, un roman cu personaje reale | Dragusanul.ro

Mercenarul Negru, un roman cu personaje reale

Mercenarul Negru, o închipuire a clasei politice sucevene

Mercenarul Negru, o închipuire a clasei politice sucevene

*

De multă vreme mi-am propus să scriu o cronică romanţată a Sucevei ultimelor decenii, un roman plin de umor şi de sarcasm, în care personajele, toate reale, cu numele lor autentice, să se desfăşoare în comedia umană a tranziţiei spre nicăieri. Aveam o singură problemă, cea a dogmaticei unităţi de timp, pentru că nu îmi propusesem o cronică, ci o naraţiune plină de fantezie, dar am scăpat de cronologii, printr-o metodă oarecum inedită: simultaneitatea vremurilor şi a vremuirilor.

*

Ideea taoistă a simultaneităţii vremurilor mi-a venit de la desele vestiri de apocalipse, aşa că am acceptat una dintre ele, cu consecinţa fisurării vremurilor. Prin urmare, oricine merge, de pildă, în Palatul Administrativ al Sucevei, dacă îşi propune să-l găsească pe Mîrza preşedinte, pe el îl va găsi. Dacă-l caută pe Flutur, cu Flutur se va întâlni, iar dacă îi este dor de Nechifor, de Nechifor va da. Mie mi-i dor de toţi trei, aşa că întâmplările, toate reale, deşi uşor îngroşate umoristic, ţin de lumea lor, nu de lumea mea.

*

În cartea asta veţi întâlni o lume largă, diversă şi complexă. Unele personaje vor nimeri în carte datorită fanteziei lor şi datorită fanteziei mele (în primul capitol, de pildă, când serviciile şi portocaliii merg, pe Zamca, să-l captureze pe Mercenarul Negru, urmele dansului pot fi descifrate datorită stelelor culese de pe cer de Angelica Flutur, admirabil interpret al cântecului adevărat, dar care „sus pe muntele Ciumârna” culege „stelele cu mâna” şi, deci, e normal să o facă, şi cu generozitate patriotică, şi pe Zamca). Există în carte şi personaje neroade, pe care nu le voi reboteza, ci doar voi îngroşa comicul de situaţii, care le caracterizează nătângia.

*

Ce şi cum va fi veţi vedea, pentru că vreau să scriu cartea aceasta până în decembrie, pentru a o oferi prietenilor şi… personajele, în ianuarie, când voi lansa şi acrostihica dedicare „Cântecele despovărării de cântec”.

*

Am început romanul „Mercenarul Negru”, premeditat de ani şi ani, astăzi, 2 iulie, pentru că astăzi e ziua de naştere a soţiei mele, Viorica, şi am crezut că e potrivit să o sărbătoresc şi pe ea cu o carte. Aşa cum am mai făcut şi cu copiii mei, Cozmi şi Andi, de-a lungul timpului.

*

Ion Drăguşanul


Comments are closed