Marian Palade: Biserici şi preoţi din Poiana Stampei

Un remarcabil compozitor, dirijor şi profesor de muzică sucevean, bucureşteanul Marian Palade, surprinde cu o lucrare monografică inedită, „Biserici şi preoţi din Poiana Stampei” (ROF, Suceava 2019), excelent lucrată şi prin documentare, şi prin frumuseţea frazării. Folosindu-se de numeroase „izvoare arhivistice”, unele reproduse şi în facsimil, de reviste şi gazete bucovinene vechi, precum şi de „lucrări generale de specialitate”, Marian Palade, interesat, în primul rând, de viaţa spirituală a satelor munteneşti în care îşi are rădăcinile soţia sa, doamna Veturia, izbuteşte o exhaustivă recuperare de memorie a satelor care nu existau înainte de construirea Şoselei Franciscane, începută în 1783 („Marele împărat Iosif a fost acela care a pus să se construiască, în anul 1783, o şosea, care, pornind din satul Prundul Bârgăului, în comitatul Doboka, dă posibilitatea călătorului ce merge, din Transilvania, în Bucovina, să facă, într-o singură zi, un drum pentru care îi trebuiau, înainte, şase zile” [1]), „la care au contribuit băştinaşii, cu munca şi cu cărăuşia, fără de nici o despăgubire”, o şosea minunată, terminată în 1784, după cum precizează o ştire din gazetele franţuzeşti[2], şi numită, după numele celui care a inaugurat-o, „Şoseaua Franciscană”[3]. Satele Poiana Stampei şi, deci şi bisericile, au apărut mult mai târziu, în 1920, de pildă, „Poiana Stampei, prima localitate din Bucovina, (era) formată numai dintr-o casă de poştă şi dintr-o cazarmă mică”[4]. Cunoscând bine istoria locurilor, Marian Palade include, în monografia sa, largi segmente de istorie a localităţii şi bisericii din Dorna Candreni, în atenanţa căreia va intra, mult mai târziu, şi Poiana Stampei, şi celelalte sate din componenţa comunei de mai târziu, formate prin concentrări pe răsfirări propice desfăşurării unei vieţi comunitare munteneşti.

Cartea în sine a fost lucrată pe identităţi preoţeşti, multe din ele neştiute nici măcar de cei care au slujit, ulterior, la acelaşi altar, după principiul „omului care sfinţeşte locul”, iar demersul acesta recuperator a fost condiţionat de ani întregi, petrecuţi în sălile de lectură ale arhivelor Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale din Suceava şi ale Arhivei parohiei Poiana Stampei sau a Fondului Documentar „Bucovina”, ca să nu mai vorbim de zecile de cărţi care i-au trecut prin faţa ochilor, începând cu „Monografia comunei Poiana Stampei”, de Paraschiva şi Ioan Abutnăriţei. Aici, în domeniul lucrărilor de specialitate, care vizează comunitatea sătească, pot fi întâlnite unele erori deja clasicizate, care ţin de document scăpat din vedere, dar în esenţa temei de cercetare, pe care şi-a propus-o Marian Palade, adică istoricul vieţii religioase din Poiana Stampei, cu fundament în cea a Dornei Candreni, monografia străluceşte prin atotcuprinzător şi prin talentul narativ al autorului, care izbuteşte o lucrare ştiinţifică ireproşabilă, dar accesibilă, frumos scrisă şi, tocmai de aceea, cu şansa de a plăcea oricărui cititor.

Şi, astfel, Marian Palade se înscrie, cu depline îndreptăţiri, în lista marilor autori bucovineni care s-au ocupat de istoria vieţii spirituale a românilor din aceste străvechi ţinuturi moldave, precum Dimitrie Dan; Simeon Florea Marian, Simeon Reli, Em. Grigorovitza etc.

Lansarea excelentei lucrări monografice „Biserici şi preoţi din Poiana Stampei”, de Marian Palade, vineri, 26 iulie 2019, începând cu ora 13, la Poiana Stampei (I. D.).

[1] Rohrer, Joseph, Relatarea călătoriei prin Moldova şi Bucovina, Academia Română, Călători străini despre Țările Române, Serie nouă, Vol. I (1801-1821), București 2004, pp. 155, 156

[2] „Din Transilvania, 10 mai 1784. Şoseaua principală, începută, anul trecut, de la Bordo (Bârgău – n. n.), din acest principat, până la Dorna, în Bucovina, este aproape gata: 1.000 de muncitori şi un regiment de valahi au lucrat zilnic” – cf. Gazette de France, 15 iunie 1784, p. 196

[3] „Francisc I (Iosef, Karl, mai înainte, ca împărat al Germaniei, Francisc II), Împărat al Austriei, crai Ungariei, Boemiei, Galiţiei, Lodomeriei, Lombardo-Veneţiei &, Arhiduce de Austria &, a fost fiul Împăratului Leopold II şi al soţiei sale, Maria Luiza (fiica Craiului Karol III de Hispania). S-a născut în 12 februarie 1768. După moartea părintelui său, la 1 martie 1792, a intrat în stăpânirea tuturor ţărilor austriece, s-a încoronat, în 6 iunie 1792, Crai Ungariei, la 7 iunie, s-a ales Împărat Germaniei şi la 14 iunie, s-a şi încoronat. După ce (18 mai 1804) se înălţase Franţa la rang de Împărăţie, Francisc, prin proclamaţia din 7 decembrie 1804, s-a declarat Împărat al Austriei. După întrunirea confederaţiei renane, a depus el coroana şi ocârmuirea Împărăţiei germane, în 6 august 1806” – cf. Icoana lumei, Iaşi, 1841, pp. 49-51

[4] Schmidl, Adolf, Călători, XIX, III, pp. 291, 292