Mardeiaşii clanului Beldiman
Mămica Ceje: Haideţi, daţi-i toţi să sugă, că altel ţipă şi face epilepsii electorale!…
*
Pentru că au îndrăznit să se plângă, prin iunie, că se truchează licitaţia dentru atribuire de publicitate de către Consiliul Judeţean Suceava, pe atunci în derulare, ziariştii ziarişti de la “Monitorul de Suceava” au fost jegos asaltaţi, cu invective şi ameninţări, de către mardeiaşii clanului Beldiman. Am văzut abia acum cretinismele extremiste ale slugoilor Ghincea-Covaşă, iritat fiind eu de lentoarea cu care DNA Suceava investighează licitaţiile trucate de atribuiri de publicitate, absolut nejustificat, complicilor directoarei Consiliului Judeţean Suceava, Mihaela Beldiman, şi ai soţului ei, Tiberiu Beldiman, de care, până ieri, nici nu auzisem că există, deşi cică se dă, în ultima vreme, fără a fi, “jurnalist de investigaţii”. Nu le-am căutat dosarul (în fond, eu nu-s DNA), în care existau declaraţii false, cu care au câştigat licitaţia, inclusiv una referitoare la o publicitate de 500 milioane, încasată de la Centrul Cultural “Bucovina”, în condiţiile în care Centrul nu a plătit şi nu plăteşte nimănui publicitate, ci se bazează doar pe parteneriate mass-media. Ştiu că DNA a deschis un dosar penal, în cauza furtului de publicitate, dar nu în urma unui denunţ al meu, pentru că eu nu am turnat nici la securitate, aşa că n-am să torn nici la DNA.
*
Alarmate că, deşi neinteresat de vreo publicitate, colaborând rar şi fără drepturi de autor, la unele publicaţii sucevene, am pus întrebări despre cum e posibil să primească, din impozitele noastre, vreo zece miliarde de lei vechi nişte şnapani, care abia se screm să înfiripeze aşa-zise mijloace media, caiafele lui Beldiman se năpustesc asupra Centrului Cultural “Bucovina”, mai dihai decât DNA şi mascaţii lor pe locuinţele bogătanilor, dându-se de ceasul morţii să probeze că eu, şi nu ei, aş fi coruptul numărul unu al Sucevei. Verifică nepricopsiţii chiar şi condica de prezenţă, pe care, din principiu, nu am semnat-o şi nu o voi semna vreodată, pentru că nu o condică, ci faptele te îndreptăţesc sau nu, în acest domeniu special al culturii, care ţine de demnitate şi nu de jaful fondurilor publice.
*
În fond, sutele de recuperări de memorie culturală şi manifestările pe care le-am înfiinţat şi organizat, de-a lungul anilor – unele în premieră românească absolută, câteva chiar în premieră mondială (“Arderea Cărţilor Bucovinei”, “Naţiunea Poeţilor”, “Zicălaşii”), consumă câte 12-16 ore pe zi, fără pauze, din viaţa mea, iar cât am izbutit să fac eu, într-un singur an, nu izbutesc instituţii, în decenii, să facă – Roman Istrati, în “Jupnu”, scria, cândva, că aş fi “un om care face cât zece instituţii”, şi este o oarecare doză de adevăr în cele spuse. Şi vin ăştia, ai Beldimanilor, nişte zerouri definitive, decişi să mă tragă în smârcurile fetide din care tocmai s-au ivit.
*
Am trecut cu vederea minciunile sfruntate (inclusiv afirmaţia că, la Bucovina Rock Castle, eram aşa de beat încât rezemam zidurile Cetăţii – în condiţiile în care e de notorietate că, de 30 de ani, nu m-am atins de strop de alcool), considerând că smecimenele cu pricina nu merită vreun răspuns. Dar, dacă e vorba că piticaniile spirituale vor să mă linşeze civic şi moral, se schimbă situaţia şi, printre altele, am să-i dau în judecată pentru insultă şi calomnie. Ambele, la plural. Pentru că, aşa cum şi ştiam, Ghincea, Covaşă şi toţi ceilalţi impostori mediatici nu practică gazetăria, ci se năpustesc cu tăvălugul minciunilor deşănţate asupra celor care le stau în cale, repetând la nesfârşit neruşinate neadevăruri, adăugând şi altele, pe parcurs, cu o insolenţă pe care aş numi-o măgărească, dacă nu m-aş simţi obligat să nu insult biata vietate domestică, atât de răbdătoare cu nedesăvârşirile omeneşti.
*