Măcar nu vom datora nimic nimănui!

Proaspăt aruncaţi în calvarul culturii

*

Am ascultat, scriind, timp de ore întregi, “Digital Waves“, albumul de debut al trupei TOY MACHINES. De la capăt la capăt, şi iar, şi iar, şi iar…

*

Şi înţeleg că noi, părinţii băieţilor din trupă, facem mult prea puţin pentru ei, deşi le oferim totul. Tot ce avem, adică puţinul nostru.

*

Ascultând şi câteva înregistrări de spectacole recente, l-am auzit pe Andi accentuând, cu mândrie, după prezentarea colegilor şi prietenilor lui: “Suntem moldoveni, suntem din Suceava (se aud aclamaţii)… Nu mă aşteptam la reacţia asta, dar e bine!“.

*

Şi în 6 iulie 2014, la Bucureşti, pe scena Festivalului Internaţional “Rock în Parc“, sunt sigur că Andi iar va răspica: “Suntem moldoveni, suntem din Suceava!“…

*

Dar Suceava, şi ca judeţ, şi ca târg al lui cremene lungu, nu le-a oferit, niciodată, nimic, nici măcar mulţumirile socializante pentru câte au făcut ei, băieţii de la Toy Machines, pentru Suceava. De ce nu caut eu, care am o oarece notorietate, sponsorizări pentru editarea albumului sau pentru participarea la festivalurile la care au îndreptăţirea artistică să participe, dar nu ne permitem? Pentru că şi eu, şi Toy Machines nu cerşim, nouă trebuie să ni se cuvină. Şi ce dacă, şi când ni se cuvine, nu ne oferă nimeni nimic?

*

Strângând cureaua, noi, părinţii Teişanu, Parascan, Ciornea şi Drăguşanul, le suntem şi biată baştină, şi sigurul sprijin, în calvarul culturii, în care i-au îmbrâncit sufletele. Nu-i nimic, puilor! Îndurăm şi răzbim! Poate că e mai bine aşa. Măcar nu vom datora nimic nimănui!

*

Măcar nu vom datora nimic nimănui!