"Lupii de oţel", gangsterii Cernăuţilor (II) | Dragusanul.ro

„Lupii de oţel”, gangsterii Cernăuţilor (II)

Biroul de Identificări al Chesturii de Poliţie din Cernăuţi

Biroul de Identificări al Chesturii de Poliţie din Cernăuţi

*

În prima lui vizită la Cernăuţi, Eddy Wolf, „regele spărgătorilor internaţionali”, cunoscuse, în Piaţa Unirii, o fată frumoasă, pe care o conduse la domiciliu, pentru că o plăcuse în mod deosebit. Se prezentase cu numele lui varşovian, Rudolf Romanowsky, şi cu identitatea de inginer, care „se ocupa cu stingerea sondei de la Moreni”, în România, şi care era „putred de bogat”.

Eddy Wolf

Eddy Wolf

*

Mama frumoasei cernăuţence Saşa, Estera Weintraub, fosta iubită a unui alt vestit spărgător, şi-a dat seama imediat cu cine are de a face, aşa că a încurajat logodna fiicei sale cu celebrul spărgător.

*

În anii interbelici, exista, în Cernăuţi, şi o femeia gangster, căreia i se spunea „Fameia Panteră”, numele ei real fiind Rifka Welsburg, dar care activa în banda Reznic sub numele de Ivana Fischer. Obişnuia să se ascundă, atunci când i se lua urma, în satul Romanovka, din Basarabia, ocupându-se şi cu plasarea aurăriei şi a bijuteriilor furate de banda lui Reznic. Purta la ea un săculeţ de nisip, cu care-şi dobora adversarii sau urmăritorii, lovindu-i în cap. Şi „Femeia Panteră” era de o frumuseţe răpitoare, o femeie inteligentă şi instruită, care ar fi făcut furori în înalta societate.

*

Îl menţionasem, în materialul anteriori, pe Zaharia Belinsky, din banda lui Wolf. Ţăran din Horecea, Belinky călătorise în America, se stabilise în Brooklin şi se angajase în cea mai periculoasă bandă, iar când a fost prins, în loc de a fi închis, a fost expulzat şi, în mod firesc, s-a întors în patrie, la Cernăuţi, unde s-a asociat cu Wolf şi cu Halopenco, plănuind lovituri mari, dar din care, spre nedumerirea lui, s-a ales doar cu mărunţiş.

Alfred Rosemberg

Alfred Rosemberg

*

La secretariatul Universităţii din Cernăuţi, într-o noapte, când casa de bani adăpostea milioane grele, oamenii lui Wolf au spart plafonul de beton, dar s-au împiedicat de un grilaj de o uşă de metal, care i-a împiedicat să dea lovitura la timp. La spargere participase celebra Medjowskaia, iubita lui Cadejewsky, şi cumnatul ei, Ilică Tănase, specialist în instrumente de spărgător, de loc din Jucica Veche. Medjowskaia era din Jucica Veche, iar Cadejevskz, din Paşcani, la el aflând adăpost Eddy Wolf şi Blaufer, după ce evadaseră de la Văcăreşti.

*

Unul dintre locotenenţii cu renume ai lui Wolf era Nuhăm Nudelman (Gherş David), căruia i se spunea „Piele de drac”, datorită rezistenţei fizice, în toate împrejurările, inclusiv în timpul torturilor. Urmau Salomon Sloima, zis „Gură de lup” (unealta lui preferată), Broitman, zis „Pisică”, basarabeanul Schwartzman – „omul cu piciorul de lemn”, Grabois, gangsterul care l-a adus pe Wolf din Varşovia, Simon Roisenfeld, Estera Weintraub, „femeia misterioasă”, mama iubitei lui Wolf, Blaufer, Halapenco, Zenig Marian şi alţii.

Arnold Tartacover

Arnold Tartacover

*

„Gentleman-ii spărgători”, cum li se spunea gangsterilor cernăuţeni, aveau, cu toţii, o dublă identitate, „ziua, oameni de treabă, eleganţi, manieraţi; noaptea, spărgători de case de bani”, iar această dublă identitate, din care nu lipseau instruirea şi cunoaşterea limbilor (în România, polonezul Wolf se da drept mare moşier român şi nimeni nu-i punea la îndoială identitatea, pentru că vorbea, fără cusur, şi româneşte, dar şi franţuzeşte şi nemţeşte, ca un moşier adevărat), le-au adus infractorilor renumele de intelectuali, deşi exista şi o bandă care se numea chiar aşa, „Banda Intelectualilor”, formată, cu predilecţie, din „studenţi, copii de oameni cu stare, din familii onorabile, unele chiar de aici, din Cernăuţi”, printre care Iosif Guzmanciuc, „tânăr de condiţie”, studentul medicinist german Iacob Roll, Diana Adelsberg, iubita fiului multimilionarului Kress, „femeia fantomă” Sara Feldstein din Odesa, Salo Libmann (fiul unui zugrav onest din Cernăuţi, student la medicină în capitala Franţei) şi Fridman – foşti studenţi la Paris, ca şi Roll, sau Zavada şi Cap, ambii studenţi, care, ca şi ceilalţi, căzuseră în patima jocurilor de noroc, rătăcind căile.

*

Beno Tartacover

Beno Tartacover

Ca să scape pe presiunea Chesturii de Poliţie din Cernăuţi, unii dintre „intelectuali” au plecat în Occident, Alfred Rosenberg se mutase la Paris, ca om de afaceri, iar Mencz se stabilise în Spania, unde şi-a format o nouă bandă.

*

Chestura de Poliţie din Cernăuţi, condusă de chestorul Ghinea, organizase un serviciu anti-gangsteri, format din şeful poliţiei judiciare Hammer, comisarul Iuliu Popovici, „tatăl şi spaima spărgătorilor”, cu subalternii săi şi şeful Biroului de Identificare, Nichiforovici, izbutise, în decembrie 1935, când la Bacău era condamnat banditul Gheorghe Coroi, capuri interesante, printre care şi ingenua Diana Adelsberg, o fată de doar 18 ani, îmbătrânită înainte de vreme, datorită vieţii tumultoase pe care o alesese.

*

În arestul Chesturii se afla şi Ilie Ceauşu, care, „pe lângă spargerile de case de bani, a fost acuzat că a încercat să jefuiască un tren, punând sub şine o bombă. Norocul călătorilor a fost că, la inspecţie, un cantonier a descoperit bomba şi, astfel, s-a evitat o catastrofă, care ar fi costat multe vieţi”. Un alt arestat, Iohan Semeniuc, din suburbia Roşa, îşi începuse cariera de spărgător cu nişte furturi de… găini, dar a izbutit, în cele din urmă, să fure casa de bani a primăriei din Cernăuţi.

*

Diana Adelsberg

Diana Adelsberg

Un alt Ceauşu, Iohan, se asociase cu fraţii Franţ, Albert, Leopold şi Rudolf Muha, de la care învăţase „meserie” în puşcărie şi, după eliberare, a dat nişte lovituri îndrăzneţe, fără a fi prins.

*

Un spărgător ucrainean din Bucovina, Grigori Crizanowsky, inventase şi fabrica, în România, „coroana de oţel”, în care se introduceau „dinţi de oţel”, iar identitatea inventatorului a fost descoperită de profesorul Gross, din Graz, după ce autorul „manualelor de poliţie”, profesorul Reiss, eşuase în căutările sale.

*

Grigori Crizanowsky se afla, în decembrie 1935, în arestul Chesturii de Poliţie din Cernăuţi, iar scriitorul Ioan Ţic l-a putut intervieva, provocându-i orgoliul de inventator, prin accentul pus pe aparatele de sudură cu acetilenă, de care se foloseau spărgătorii din banda Wolf, aparate introduse în tehnologia infracţională de românul Ion Popescu. Crizanowsky cunoştea şi admira metoda americană a spargerilor cu explozibil, în care zgomotul era redus la maximum prin folosirea găurilor adânci, în care se introducea explozibilul, şi prin acoperirea seifului cu pături şi perne. Ajunsese spărgător datorită iubirii pentru Sonia, o fată dintr-un sat din Ucraina, care poftea obiecte scumpe şi strălucitoare. Fără Sonia, ar fi rămas un plugar cinstit şi gospodar.

Ilie Ceauşu

Ilie Ceauşu

*

Gangsterii Bucovinei, în mare lor majoritate autohtoni, reprezentau singurul exemplu de… multiculturalitate, într-o epocă a naţionalismelor, cu fundament religios, excesive. Şi ei înseamnă istorie, chiar dacă nu vrem să o recunoaştem. Vorbitori ai multor limbi europene, cu o activitate infracţională întinsă de la Ocean şi până prin ţările Europei Răsăritene, gangsterii Bucovinei erau, în general, oameni talentaţi, inventivi şi chiar culţi, dar care „porniseră” pe calea răului. Sau fuseseră împinşi pe această cale de o criză economică generalizată la nivel continental, dar care, în Bucovina, după cum mărturiseşte şi presa vremii, ba chiar şi Nicolae Iorga („În Bucovina, sunteţi mulţi oameni bogaţi şi culţi, dar nu trebuie să uitaţi că trăiţi în România!”), se simţea mai dureros decât oriunde. În general, infracţionalitatea creşte acolo unde încetează speranţa, iar starea asta caracterizează, mai mult decât orice altceva, Bucovina interbelică. Din păcate.

*

Iohan Semeniuc

Iohan Semeniuc

Leopold Muha

Leopold Muha

Moise Burstein

Moise Burstein

Petre Cadejewsky

Petre Cadejewsky

"Coroana de oţel"

„Coroana de oţel”

Casă de bani "jupuită" de banda lui Wolf

Casă de bani „jupuită” de banda lui Wolf

Uneltele "Lupilor de oţel"

Uneltele „Lupilor de oţel”

Identificarea unui "lup de oţel"

Identificarea unui „lup de oţel”

O fostă pivniţă de vinuri, sediul "lupilor de oţel"

O fostă pivniţă de vinuri, sediul „lupilor de oţel”

*

(Ilustraţia română, Anul VII, Nr. 51, 1935, Anul VIII, Nr. 1, 2 din 1936)


Comments are closed