"Lupii de oţel", gangsterii Cernăuţilor (I) | Dragusanul.ro

„Lupii de oţel”, gangsterii Cernăuţilor (I)

Comisarul Iuliu Popovici (stânga), şi spaima, dar şi "tatăl" lupilor

Comisarul Iuliu Popovici (stânga), şi spaima, dar şi „tatăl” lupilor

*

O lume fabuloasă, cea a infractorilor cernăuţeni, mulţi dintre ei cu legendare şi legendate performanţe internaţionale de spărgători de case de valori, mi-a atras atenţia şi aş vrea să v-o spun pe scurt, fiind, fără îndoială, mult mai captivantă decât competiţia electorală suceveană, mai ales că mulţi dintre spărgătorii celebri ai Bucovinei interbelice erau ingineri sau medici pe bune, dar, în loc să fure cu candidatura, preferau aventura vieţii reale de gangster.

*

"Cârciuma fără nume" din Cernăuţi

„Cârciuma fără nume” din Cernăuţi

Interiorul "Cârciumii fără nume"

Interiorul „Cârciumii fără nume”

*

Povestea începea cu confiscarea cu confiscarea câtorva kilograme de cocaină, de la clienţii „Cârciumii fără nume”, din mahalaua Cernăuţilor, cârciumă care era considerată „bârlogul lupilor de oţel”, adică al marilor spărgători din urbe, şi cu filajul discret al scriitorului Nicolae Ţic, în demersul său de a identifica bandele de spărgători cernăuţeni. Scriitorul câştigase simpatia unui „păzitor al hoţilor”, care îi povesti despre legendarul „Chinezu”, pe numele său adevărat Goldgei Ioel, care conducea o „bandă internaţională de polonezi”, cu care plecase la Shangai, şi despre „Doctoru” Simon Bernstein, care vorbea prea mult şi avea relaţii în poliţie, comisarul Popovici fiind considerat un adevărat „tată al spărgătorilor”.

*

Apoi făcu cunoştinţă şi cu „Ghivint”, un „om întunecat ca păcatele care-i apăsau umerii” şi care avea un singur ochi, iar „faţa îi era brăzdată de tăieturi adânci şi toată înfăţişarea îi era atât de fioroasă, încât, în momentul în care mă fixă, pentru a-şi aprinde ţigara, avui impresia că-mi îngheaţă sângele în vine”.

Rita Apăşoaica

Rita Apăşoaica

*

 

În Cernăuţi, mai existau cârciumi, precum „Cicago”, sau chiar restaurante luxoase, precum „Britania”, în care petrecea lumea interlopă, impunând chiar şi un folclor „apaş” de cârciumă: „Vezi pe cel de colo, din capul mesei? Omul cu haină de piele? Este vestitul Mosmanciuc, iar celălalt este „Chioru”, frate-său… Cel care vorbeşte acum cu armonistul este Schilingher”. Şi mai erau, acolo, şi Maciste, şi Schein, şi „Catifea”, şi Rita Apăşoaica, ba chiar şi un traficant internaţional de stupefiante, italianul Rafaelo Serafimo Mancuzo, care i-a pozat cu nonşalanţă lui Ştefan Ignat, fotoreporterul „Ilustraţiei române”.

*

Interlopul "Tata Nissim"

Interlopul „Tata Nissim”

În cârciumile Cernăuţilor, Nicolae Ţic a întâlnit, totuşi, borfaşi mărunţi, care, pentru un şnaps şi, apoi, încă unul, povesteau legendele decăderii condiţiei umane. Ale decăderii în… eroism, precum legenda fraţilor Tartacover, care au spart seifurile bijutierului Medilansky:

*

„Acolo a lucrat banda lui Tartacover Arnold. Unul din cei doi Tartacover s-a ascuns, într-o sâmbătă, în beciul de sub prăvălia bijutierului, din strada Regele Ferdinand. Noaptea, a spart peretele, duşumeaua şi-a operat cu destulă îndrăzneală. Poate că a fost ajutat de spărgătorii basarabeni din banda fratelui său, Beno Tartacover, cel mai bun prieten al faimosului Ataţki”.

*

Urmează, apoi, în discuţii, o altă legendă, Magierka, „un artist în lumea spărgătorilor”, cu numele de Rudolf Gruski, cunoscut, în vechiul Regat, drept Ion Cercel. Sau banda lui Alfred Rosenberg, care opera numai ziua, şi care a dat 12 lovituri celebre în Cernăuţii vremii. În această bandă opera şi un student la medicină, Roll, care avea să se sinucidă, ulterior, în închisoare. Şi mai existau, printre legendele Cernăuţilor, un oarecare Schwartzman „Şchiopu”, un basarabean cu o tăietură de cuţit în umăr, dar şi „banda de intelectuali” a lui Alfred Rosemberg.

*

"Regele" lupilor, Eduard Wolf

„Regele” lupilor, Eduard Wolf

 

Zaharia Belinsky

Zaharia Belinsky

Studentul medicinist Iacob Roll

Studentul medicinist Iacob Roll

*

„Regele” incontestabil al spărgătorilor cernăuţeni era, în perioada  interbelică, Eduard Wolf. Chiar şi faimosul Zaharia Belinsky făcuse parte din banda lui Eddy Wolf. Mentorul lui Wolf fusese marele industriaş cernăuţean Anton Lewinsky (Lippa Klissmann), care, înainte de a-şi începe ascensiunea economică, din postura de principal furnizor al ruşilor, fusese spărgător, dar unul cult şi inteligent, care vorbea patru limbi străine şi se afla în admiraţia întregii protipendade bucovinene.

*

Medijowska, "femeia cu valiza misterioasă"

Medijowska, „femeia cu valiza misterioasă”

Nudelman, căpetenie în banda lui Wolf

Nudelman, căpetenie în banda lui Wolf

*

Numele „Regelui” spărgătorilor nu era, de fapt, Eduard Wolf, ci Rudolf Romanowsky, distins, inteligent şi bogat… inginer bucovinean, căruia i se deschideau, în faţă, toate uşile, datorită prestigiului său profesional.

*

"Valiza misterioasă"

„Valiza misterioasă”

Smil Golstein zis "Uliul"

Smil Golstein zis „Uliul”

*

Inginerul Rudolf Romanowsky se folosea de numele Eduard Wolf, Edic, Gold, Tamasewsky, Mihail Korf, Mişa şi Rudolf Romanowsky. Se născuse în Polonia, la Varşovia, şi fusese adus în Bucovina de spărgătorul Grabois, dar prima lovitură a dat-o, în 1916, la Insterburg, în Germania, pe un itinerariu internaţional, care cuprindea şi Polonia, impresionant, care cuprindea chiar şi Atena şi Constantinopole.

*

Simon Roisenfeld

Simon Roisenfeld

Traficantul Rafaelo Serafino Mancuzo

Traficantul Rafaelo Serafino Mancuzo

*

În banda lui Wolf au intrat cei mai buni profesionişti ai branşei, precum Cadeiewsky şi iubita lui Medijowska, numită şi „femeia cu valiza misterioasă”, Simon Roisenfeld, Nudelman zis „Piele de drac”, abilul Broitmann, Sloima Salomon, primejdiosul Blaufer, Halapenco, Zeinic, Marian şi misterosul Schwartzmann „Şchiopul”.

*

 

Petrecerea interlopilor cernăuţeni

Petrecerea interlopilor cernăuţeni

(Ilustraţia română, Anul VII, Nr. 47, 48, 50, 1935)


Comments are closed