"Lumină, Doamne, lumină, că ţi-oi da slănină!" | Dragusanul.ro

„Lumină, Doamne, lumină, că ţi-oi da slănină!”

Harta Europei - GURA SATULUI, 1870

Harta Europei – GURA SATULUI, 1870

*

Desenul de mai sus dezvăluie, printre altele, simţul umorului, de care dădea dovadă Iosif Vulcan, în 1870, el editând, din 1869, şi revista umoristică „Gura satului”, nu doar cunoscuta „Familia”, în care au debutat şi Mihai Eminescu, şi Ciprian Porumbescu, muzicianul bucovinean încercând, în tinereţe, şi un destin liric distinct.

*

Un umor sănătos, viguros, remarcabil mai ales în expresia lui grafică, înveselea spiritualitatea românească a veacului al XIX-lea, iar prezenţa lui Iosif Vulcan în această altfel de „diriguire” a spiritului nu trebuie să surprindă pe nimeni.

*

Ziua Morţilor - GURA SATULUI, 1870

Ziua Morţilor – GURA SATULUI, 1870

*

Cronica săptămânii

*

Ungurul se cam tot teme

C-a veni şi-aceea vreme

Când coroana ungurească

Iar va fi să putrezească,

Căci intrigile meschine

Vor să cadă cu ruşine;

Apoi, zău, de ce li-i teamă

Nu scapă, de bună-seamă!

*

Wilhelm cel înfuriat

Încă nu s-a săturat

De cât sânge a vărsat

Şi-acum Ţarului se-arată,

Căci şi el vrea să înceapă

Lupta şi mai înfocată;

Cine, dară, mai cutează

Ca să zică

Fără frică

Cum că lumea cea vitează

Nu se mai… civilizează?

*

(Gura satului, X, nr. 46/1870)

*

Noaptea de după Ziua Morţilor - GURA SATULUI, 1870

Noaptea de după Ziua Morţilor – GURA SATULUI, 1870

*

Elisabeta, Regina Angliei, vizitându-l pe cancelarul Bacon, la casa pe care acesta şi-o zidise înainte de a fi ridicat la această înaltă demnitate, îi zise:

– De ce ţi-a făcut o casă aşa de mică?

– Nu mi-am făcut eu casa prea mică, ci Maiestatea Voastră m-aţi făcut prea mare pentru casa mea!

(Gura satului, XX, nr. 24/1880).

*

1869 GURA SATULUI lui Iosif Vulcan 1

*

Cântece poporale din România

*

Frunză verde de secară,

A intrat străinu-n ţară

Cugetând ca să domnească

Colo-n ţara românească,

 *

Să domnească cum i-a place,

Aducând a sale gloate

Şi, apoi, să le sporească

Colo-n ţara românească,

*

Şi-apoi sub a lui comandă

Să formeze ei o bandă,

Banda lor să cotropească

Toată ţara românească.

*

Dar să vei că mi se-aflară

Copilaşi de pe la ţară,

Copilaşi ce pricepură

Că ce vrea o venitură,

*

Şi pe loc ei şi plecară

Ca să spună către ţară

Că l-au prins cu oca mică

Pe băiatul Carolică.

*

Şi mergând la el, acasă,

I-or şi spus frumos, la masă,

Că n-a fost a lor tocmeală

Ca să-i facă de obială,

*

Şi-apoi cel ce nu cam ţine

Vorba cum se cam cuvine

Din a lor frumoasă ţară

Se cam dă peste hotară”

*

(Gura satului, X, nr. 40/1870)

*

Depeşă oficială din Catalonia - GURA SATULUI, 1869

Depeşă oficială din Catalonia – GURA SATULUI, 1869

*

Un cuconaş de la oraş, fiind într-o petrecere la sat, întâmpină pe o domnişoară, care venise mai târziu:

– Aşa de târziu, domnişoară? Dumneata vii odată cu vacile?

– Da!, răspunse domnişoara, uitându-se la cuconaş. Pentru că vezi că boii au venit mai timpuriu!

(Gura satului, X, nr. 40/1870).

*

Acrobaţii Naţiunii - GURA SATULUI, 1869

Acrobaţii Naţiunii – GURA SATULUI, 1869

*

Într-o noapte, ţiganul fură o clisă (slănină) şi, prin întuneric, ajunse la un pârâu, peste care ducea o punte. Fiind de tot întuneric, bietul ţigan nu vedea deloc puntea: atuncea, zise:

– Lumină, Doamne, lumină, că ţi-oi da slănină!

Atunci, începu a fulgera şi ţiganul, la lumina fulgerelor, păşi fălos pe punte şi, când era mai în capăt, zise:

– Ori vei lumina, Doamne, ori nu vei lumina, slănină nu-ţi voi da!

Dar, iată, fulgerele încetară. Ţiganul alunecă şi căzu în apă, şi, de acolo, zise:

– Vai, Doamne, că puţin te pricepi la gluma ţigănească!

(Gura satului, VII, nr. 41/1869).


Comments are closed