Lumea în care am ales să exist

Toy Machines

*

Întâmplarea face să trăiesc aglomerat, să tropotească peste mine, în goană dezlănţuită, şi sărbătorile lumii, şi sărbătorile celor cărora mi-a fost ursit să le fiu aproape. Mâine, cu PIM şi cu BOX, trebuie să dau curs unei temerare încercări, provocată de Victor T. Rusu, manifestarea iniţiatică în prima carte religioasă a omenirii, care nu este, aşa cum se ştie, “Texte Taoiste”, ci cu totul altceva. Un altceva pe care l-am priceput şi trăit de multă vreme, aici, în spaţiul propriei mele sacralităţi, pe care nu-l desluşesc pentru nimeni în toate dimensiunile sale. Pentru că îmi aparţine. Apoi, încă în zilele sărbătorilor luminii, trebuie să plec departe şi să mă întorc în grabă, ca să fiu prezent la timp la o reîntâlnire cu memoria. Dar toate astea sunt doar forma, nicidecum conţinutul, pe care mi l-am şi ales, mi l-am şi asumat. Conţinutul este viaţa năvalnică din celălalt trup al sufletului, al aceluiaşi suflet, care mi-l locuieşte şi pe cel pe care îl cunoaşteţi. Conţinutul este nu Andi, ci muzica pe care el o face şi o descheie spre lume, căpătând, încetul cu încetul şi împreună cu Teiu Teişanu, Buzu Parascan şi Edy Ciornea, acea identitate, acea concreteţe a adâncului şi a deplinei seninătăţi.

*

Toy Machines: Andi, Buzu şi Teiu (Edy e doar limbaj al ritmicităţii, rar poate fi întrezărit)

*

Nu mai e mult. În curând, mă voi putea bucura nepământeşte de împlinirile lor, altoite gospodăreşte pe sufletul meu.

*

Toy Machines: Buzu şi Andi

*

Tocmai am citit despre un apropiat concert, la Bucureşti, şi am văzut atârnat de numele trupei numele Sucevei. Pe merit. Suceava tânără, din VOX, din TALCIOC CULTURAL, din celelalte cluburi sucevene, concretizează identitatea trupei TOY MACHINES. Cealaltă Suceavă nici măcar cu mine nu are nimic în comun.

*

Toy Machines: Andi

*

Nu mai e mult. Când Toy Machines va dobândi şi recunoaşterea pe care o merită, cât mai departe de vrăjmaşa Suceavă, voi putea, vorba lui Mihai Teliman, să pun capul pentru odihnă, pentru a-mi face omeneasca datorie, cum zicea Miron Costin.

*

Lumea în care am ales să exist

* 

Nu mai e mult, dar vă las universul în care am ales să exist.