liliana widocks: o pieptănare de văzduhuri | Dragusanul.ro

liliana widocks: o pieptănare de văzduhuri

Preumblări

* 

Adună-mă din ape,
m-am irosit în peşti,
roagă noaptea să sape
până-n adâncurile neomeneşti.
Izbăveşte-mă de ceaţă,
de-alergătura arătărilor din nori,
topeşte-mi aşteptările de gheaţă,
trimite-mi arşiţe în sărbători.
Goleşte-mi strugurii de vin,
poartă-l pe deget, ca inel de mire,
sărută-mi pe la tâmple gustul de pelin,
când praful s-o aşterne pe sticle cu iubire.
Pune-mi somn pe rana deschisă,
răsuceşte infinitul să ne cuprindă,
şoapta ta – o scrisoare trimisă
să-mi întoarcă veşti din oglindă.

*

Iernivore

* 

Ce stare de lene e veşnicia!
O prospeţime de-a lăsa
şi viaţa pe a doua zi,
o pieptănare de văzduhuri
pe timp de nenorocire,
o declinare-ndrăgostită, disperând
de nepăsarea mai tânărului „a fi”.
Ce pestilenţială putrefacţie e soarta!
Delimitarea vieţii de
cadenţatul timp,
cât El stă tolănit
pe ani-lumină.
Îmi bat pe trup,
de unul singur, cuie
şi creştetul, de milă, mi-l înghimp.

*
Mama

* 

De după ochelari ce mă înfruntă, ridicând pe vârfuri
o cheltuială de trufie şi vedenii de minţi tulburi,
mă prinde, drag, de faţă, privirea luminoasă
ce-ascunde oboseala, să-mi facă loc acasă.
Cârpeşte o pereche de şosete, ce-au împletită eternitatea-n lână,
legate de picioare, din vremea când zăpada era uitată la dospit o săptămână,
o rog să le trimită la cimitirul bătrâneţilor, căci au căznit îndeajuns, pe tăcute,
în loc i-am cumpărat perechi cu tiv de flori şi scame nenăscute.
Mă priveşte lung, de după gene, circumspectă, frica
că aş putea să o despart de gândul tinereţii, de dorul de bunica,
îi sărut mâna şi ascund sub un surâs greşeala mea de bine,
tresare, când pricepe şi-alungă din ferestre lumina către mine
şi turuie poveşti din timpuri cu păpuşi scornite din cocenii de porumb,
se-nmoaie-n lacrimi calde şi sufletul mi-atârnă ca de plumb.

*
Dor cu dor se face-amor

* 

Când mi-e dor de tine şi simt c-o să mor,
de nu-ţi văd figura, prăşind pe ogor,
îmi ard două palme, mă dezmeticesc,
ca să fiu atentă despre ce vorbesc.

*

Când mi-e dor de tine, de mă prăpădesc,
deschid cu cheiţa creier femeiesc,
trag oblonul minţii, scurt, din balamale,
pup telepatia gândurilor tale.

*

Când mi-e dor de tine, dor de aiurez,
mă cobor din lene şi analizez
una despărţire, hâdă şi urâtă,
ţi-ai găsit, probabil, altă zână-tută.

*
Cronică de bolnav

* 

Mă încearcă o gripă,
nişte sechele de friguri dintr-o iarnă ce m-a ocolit,
pe spinare mi-a încărunţit o aripă,
respiraţia s-a prelins într-un hârâit.
Dacă vii, fierbe-mi vin cu nucşoară,
scorţişoara s-o pui la sfârşit,
aşteptării îi e frică c-o să doară
nodul de cravată, ca un semn infinit.
Delirează epoleţi pe termometru,
adun silabe căzute din cuvânt,
gândurile mi se-nchid în perimetru,
iar pe-o muchie un câine latră flămând.
Mă întorc în somn şi las batista
să-ţi petreacă fericirea pe peron,
un calmant închide, plictisit, revista,
vând tăcerii iluzii pentr-un foileton.

*


Comments are closed