Ler, Oi, Leru-i Ler! | Dragusanul.ro

Ler, Oi, Leru-i Ler!

 

bradul casei urcă-n cer

şi-l acopăr stelele,

în înalt şi în mister

iarăşi cântă ielele

pe când munţii calmi din zări

ce le ţin isoanele

prin ninsori, prin depărtări

clatină icoanele,

 

bradul casei urcă sus

şi îşi cheamă soţii

să arate ce le-a pus

şi-or afla nepoţii

cu fireasca bucurie

iscodind plăpândă

până când o să-mi mai fie

neamul o colindă:

 

şi-aud bradul fremătând

când măsoară clipele

care-mi troienesc în gând

gândul cu aripile,

hai, te-nalţă, gând al meu,

nu mai sta stingher,

auzi, cântă Dumnezeu:

Ler, Oi, Leru-i Ler!