Justiţia feminină de ocupaţie în România

*

Un cititor îmi reproşează că mă “hrănesc” numai în trecut, deşi ceea ce caut eu este nu trecutul, ci condiţia noastră identitară reală, nu cea triumfalistă şi care slugarnic stă în slujba ideologiilor. Eu caut în trecut numai şi numai viitorul, încercând să identific un sclipăt de speranţă. Dar haideţi să ţin cont şi de sugestia acestui cititor şi să arunc o privire în prezent, acolo unde se dă o crâncenă bătălie propagandistică pentru… Justiţie. Care Justiţie? Justiţia făcută de nişte femei ursuze, care nu socializează nici măcar prin lecturi şi care au poporul la cherem şi băncile străine la comandă? Mulţumesc, o astfel de Justiţie eu nu o s-o apăr vreodată.

*

Şi văd zeci, sute, mii, zeci de mii – funcţie de locaţie – de atleţi ai Justiţiei, care înfruntă sloata, frigul şi forţele de ordine pentru a-şi zbiera partizanatul pentru Justiţie. În vremea asta, milioane de români, cu vieţile distruse de băncile străine şi de femeile, acre cu noi, românii, dar miere cu băncile străine, tac. Stau în case şi tac, iar cruciatul DNA se preface că nu vede că toate băncile se şterg la fund cu legislaţia românească pe care ar trebui să o respecte, folosindu-se de mâinile pururi necurate ale femeilor ursuze şi care nu socializează niciodată, dar ridicate la sacralitatea Justiţiei.

*

Milioanele de români, cu vieţile distruse, daţi legaţi pe mâinile băncilor străine de către justiţia feminină de ocupaţie în România, nu se adună în stradă, deşi au fost daţi afară din casele pe care le-au furat băncile străine, cu mâna acelor femei ursuze, pentru a căror libertate discreţionară protestează, funcţie de dimensiunea localităţii şi de inconştienţa prostiei, zeci, sute, mii sau chiar zeci de mii de români, care nu s-au aflat niciodată, apărându-şi dreptatea cuvenită, în faţa sacrelor instanţe româneşti ale trădării de Neam şi Ţară.

*

Milioanele de românii, cu vieţile distruse de băncile străine şi de justiţia feminină de ocupaţie în România, nu se organizează, nu întocmesc memorii, pe care să le adreseze, cu adevărat în numele poporului nostru, şi Preşedintelui lor, şi DNA-ului, şi Ambasadei Americii, şi Uniunii Europene şi cui ar mai trebui să se adreseze populaţia dintr-un colţ de rai aflat sub cea mai inumană ocupaţie. Le lipseşte un lider – o ştiu! – dar asta ne lipseşte nouă, românilor, dintotdeauna şi pentru toţi vecii. Sfârşit!