Jefuirea României prin „drepturi litigioase” (I)
Ştiam că, prin Legea Agrară, cu regulamente speciale de aplicare pentru fiecare ţinut istoric românesc (Regatul României; Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş; Bucovina şi Basarabia) expropriase marile proprietăţi, prin cumpărarea moşiilor expropriate de către statul român, care recupera jumătate din preţul terenurilor de la împroprietăriţi, lăsând marilor proprietari, în echivalent, doar câte maximum 100 de hectare, în locaţii alese de proprietar. Şi, cum legea a funcţionat pe tot parcursul perioadei interbelice, cum nici un mare proprietar nu mai putea cumpăra surplusuri la moşia de 100 de hectare, este de neînţeles cu se face, astăzi, că descendenţi îndoielnici ai proprietarilor despăgubiţi odinioară, precum şi cumpărători ai unor „drepturi litigioase” obţin, în justiţie, drepturi de proprietate asupra a mii şi mii de hectare, în dauna sătenilor de toate etniile care, prin antecesorii lor, cumpăraseră pământurile pe care le-au stabilit până la colectivizare.
*
Nu ştiu unde se află dosarele cu hotărârile de expropriere rămase definitive, dar o să aflu mâine facă la arhive sau la judecătorii, dar ştiu singur că toate acele dosare ar trebui cercetate de DNA, care, în scurtă vreme, ar putea recupera o jumătate de ţară, proprietate a statului român, şi ar putea băga acolo unde li-i locul întreaga mafie trădătoare de Neam şi Ţară, mafia retrocedărilor.
În faţa instanţelor nu ar trebui să ajungă drept probe asupra proprietăţilor de odinioară decât hotărâri definitive ale judecătoriilor locale asupra exproprierii – hotărâri care conţin şi hotărnicirile marilor proprietăţi, de sub 100 de hectare, dar şi hotărniciri ale împroprietăriţilor cu plata a jumătate de preţ, eventual, doar în cazul împroprietăriţilor, a succesiunilor ulterioare (moşteniri, cumpărări). Marea proprietate nu a mai depăşit niciodată 100 de hectare, mulţi boieri, pentru că nu mai aveau cui vinde (nimeni nu putea spori proprietatea funciară peste 100 de hectare), au donat moşii statului român, precum un oarecare Stroescu, din Basarabia, de care am dat din întâmplare.
*
În Ardeal, pentru că proprietarii maghiari de moşii, stabiliţi la Budapesta, aşa-zişii optanţi[1], au provocat o adevărată bătălie politică în Europa, România, reprezentată mai ales de Nicolae Titulescu, câştigând toate procesele, aplicarea Legii Agrare s-a făcut ceva vai anevoios, în cazul anumitor moşii, dar s-a făcut[2] în baza următoarelor extensii aplicative ale Legii:
*
„MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DOMENIILOR
*
Jurnal al consiliului de miniştri
*
Consiliul de miniştri în şedinţa sa de la 25 Ianuarie 1924,
Luând în deliberare referatul d-lui ministru al agriculturii şi domeniilor sub No. 950 din 1924, privitor la încasarea preţului loturilor şi la plata preţului exproprierilor făcute în baza legii pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş;
Văzând şi motivele din acel referat:
*
Decide:
*
Art. I. Aprobă acel referat şi autoriză pe d. ministru al agriculturii şi domeniilor ca pentru exproprierile rămase definitive în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, în baza legii pentru reforma agrară, să înceapă în condiţiunile arătate mai jos lucrările pentru plata preţului de expropriere şi pentru încasarea la Stat a preţului loturilor de la cei împroprietăriţi pe terenurile expropriate.
*
Din punctul de vedere al executării operaţiunilor prevăzute mai sus, exproprierea se socoteşte definitivă acolo unde hotărârile de expropriere sunt rămase definitive, fără ca proprietarul expropriat să fi introdus cerere de revizuire contra lor, sau în cazul că s-au făcut asemenea cereri de revizuire de către proprietari, ca ele să fie judecate de comitetul agrar.
*
Art. II. La exproprierile rămase definitive până la 31 Decemvrie 1923 Statul va face plata preţului de expropriere cuvenit foştilor proprietari expropriaţi, consemnând renta cu cupoanele de 1 Mai 1924.
Totodată Statul va stabili pe 1 Ianuarie 1924, asupra sătenilor împroprietăriţi pe aceste terenuri, debite pentru încasarea preţului loturilor prin administraţiunile financiare.
*
Art. III. Pentru exproprierile care rămân definitive după 1 Ianuarie 1924, operaţiunile se vor face astfel: renta ce se va consemna de Stat drept preţ al exproprierii va purta întotdeauna cuponul de 1 Mai imediat următor anului definitivării exproprierii, totdeodată Statul va stabili pe 1 Ianuarie al aceluiaşi an (anul următor aceluia al definitivării exproprierii) debite asupra sătenilor împroprietăriţi pentru încasarea preţului loturilor.
*
Art. IV. Raporturile dintre foştii proprietari expropriaţi şi săteni care folosesc terenurile expropriate, încetează în anul agricol în care trebuie să se facă plata preţului de expropriere şi stabilirea debitelor de către Stat asupra celor împroprietăriţi; prin urmare pentru anul în cursul căruia exproprierea rămâne definitivă, precum şi pentru anii din trecut, sătenii sunt datori a plăti fostului proprietar expropriat şi acesta este în drept de a le pretinde arenda anuală stabilită de comisiunile judeţene pentru folosinţa terenurilor expropriate după normele obişnuite până acum.
*
Art. V. Consemnarea preţului de expropriere se va face după următoarele reguli:
Preţul va fi consemnat în întregime acolo unde s-a făcut măsurătoarea şi ea este rămasă definitivă.
Dacă nu există încă titlu definitiv de măsurătoare, Statul va consemna deocamdată numai 80 la sută din preţ, reţinând restul de 20 la sută spre a-l consemna după ce se va face măsurătoarea definitivă.
Până atunci la acest rest Casa centrală a împroprietăririi va plăti proprietarului expropriat, semestrial, la 1 Mai şi 1 Noiembrie al fiecărui an, o dobândă de 5 la sută pe an.
*
Art. VI. La calcularea şi stabilirea debitelor asupra celor împroprietăriţi, preţul loturilor va fi sporit cu cheltuielile necesare măsurătorii şi parcelării şi cu valoarea terenurilor rezervate pentru îndestularea intereselor locale cu caracter obştesc.
*
Art. VII. D. ministru al agriculturii şi domeniilor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiunilor prevăzute în acest jurnal.
*
Ion I. C. Brătianu, General de corp de armată Artur Văitoianu, Vintilă I. Brătianu, G. G. Mârzescu, General Traian Moşoiu,
General de divizie George Mărdărescu, Al. Lapedatu, N. D. Chirculescu, I. Inculeţ. / No. 92” (MO. No. 22, joi 31 ianuarie 1924, p. 878).
*
*
„MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DOMENIILOR
*
Casa centrală a cooperaţiei şi împroprietăririi
*
Plata preţului exproprierilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş şi încasarea de la împroprietăriţi a preţului loturilor.
*
COMUNICAT
*
Se face cunoscut prin aceasta proprietarilor din Ardeal, ale căror proprietăţi imobiliare au fost expropriate în baza legii pentru reforma agrară şi sătenilor împroprietăriţi pe aceste proprietăţi că, prin jurnalul consiliului de miniştri cu No. 92/924, publicat în Monitorul Oficial No. 22 din 31 Ianuarie 1924, de al cărui conţinut sunt invitaţi cu toţii a lua cunoştinţă, s-a decis a se începe lucrările pentru plata de către Stat a preţului de expropriere şi încasarea în acelaşi timp la Stat a preţului loturilor de la cei împroprietăriţi pe terenurile expropriate.
Plata exproprierilor şi încasarea la Stat a preţului loturilor se va face numai acolo unde exproprierile sunt deja definitive sau pe măsură ce ele vor rămâne definitive.
*
Exproprierea se socoteşte definitivă din punctul de vedere al facerii plăţii, acolo unde hotărârile de expropriere sunt rămase definitive, fără ca să existe contra lor cerere de revizuire făcută de fostul proprietar expropriat sau, în cazul că s-a făcut asemenea cerere de revizuire, ca ea să fie în acel moment definitiv rezolvată.
Potrivit dispoziţiunilor art. II din jurnalul Consiliului de miniştri, mai sus amintit, Statul va face, în cursul anului 1924, consemnarea rentei cu cuponul de 1 Mai 1924, cuvenită proprietarilor expropriaţi, drept preţ, numai pentru exproprierile care au rămas definitive până la 31 Decembrie 1923.
*
Pentru exproprierile care vor rămâne definitive după data de 1 Ianuarie 1924, plata se va face în cursul anilor următori, conform regulilor prevăzute în art. III al jurnalului consiliului de miniştri.
În ce priveşte stabilirea debitelor prin administraţiile financiare asupra sătenilor împroprietăriţi, pentru încasarea la Stat a preţului loturilor, ea se va face pe ziua de 1 Ianuarie 1924, de asemenea numai pentru moşiile unde exproprierea este rămasă definitivă până la 31 Decembrie 1923.
Faţă de cele mai sus arătate, se aduc la cunoştinţă următoarele:
*
Pentru proprietarii expropriaţi
*
Toţi proprietarii expropriaţi care intră în prevederile articolului II al jurnalului consiliului de miniştri cu No. 22/924, adică acei faţă de care exproprierea este rămasă definitivă în condiţiunile mai sus arătate, vor înainta de îndată consilieratului agricol, unde se găseşte moşia expropriată, de preferinţă în plic recomandat, o cerere scrisă şi semnată în care vor arăta: numirea proprietăţii, comuna şi judeţul unde se găseşte proprietatea, suprafaţa expropriată pe categorii (teren arabil, păşune, pădure etc.), preţul de expropriere fixat prin hotărârile definitive pe categorii şi în total şi în fine, domiciliul real unde doresc a primi diversele comunicări privitoare la plata exproprierii.
Dacă persoana care cere plata este alta decât aceea care figurează în hotărârea definitivă de expropriere sau dacă este mandatară, cererea va fi însoţită de copii legalizate de autorităţile în drept, după actele de transmisiune, după procură sau actele din care rezultă o nouă stare civilă.
În cazuri de succesiuni deschise după expropriere, se vor alătura copii legalizate de judecătoria competentă după deciziunile de predare a succesiunii rămasă definitivă, eventual după actul sau hotărârea de împărţeală.
*
La cererea de plată se vor mai alătura în mod obligatoriu şi următoarele acte:
Copii legalizate după hotărârile de expropriere şi de fixarea preţului rămase definitive.
Certificat liberat de consilieratul agricol al judeţului prin care să se arate:
1) Că tot ceea ce s-a expropriat prin hotărârile de expropriere se găseşte efectiv la dispoziţia Statului, fără a se fi retrocedat nimic proprietarului expropriat;
2) Că proprietarul expropriat nu a încasat, pentru anul agricol 1924, arendă de la cei care folosesc terenurile expropriate.
Certificat liberat de comitetul agrar prin care să se arate că în contra hotărârilor de expropriere nu s-a făcut, în termenul legal, cerere de revizuire de către proprietarul expropriat, sau, în cazul că s-a făcut cerere, că ea a fost definitiv rezolvată până la data de 31 Decembrie 1923;
Actul public doveditor al cetăţeniei sale române sau, eventual, al supuşeniei către un alt Stat;
În fine, o declaraţiune cuprinsă în document public notarial, prin care proprietarul expropriat va declara că nu este pendinte nici o cerere de revizuire dată de dânsul personal sau prin mandatar, împotriva hotărârilor de expropriere pronunţate în baza legii agrare pentru moşia sa, ori, de a există o asemenea cerere, că o consideră revocată şi totdeodată că renunţă la dreptul de a introduce, de acum înainte, cerere de revizuire.
*
Consilieratul agricol de îndată ce va primi cererea şi actele prevăzute mai sus, le va înainta Casei centrale de împroprietărire, direcţiunea creditului ipotecar, împreună cu referatul întocmit conform instrucţiunilor date.
Pe baza acestor acte, Statul va face pentru fiecare moşie în parte consemnarea preţului în rentă la Casa de depuneri şi consemnaţiuni, înaintând recipisele judecătorului de ocol de la secţia cărţii funduare competinte, care, la stăruinţa celor interesaţi, va pronunţa ordonanţa şi va da ordin Casei de depuneri pentru liberarea preţului celui sau celor în drept a-l primi.
Odată cu trimiterea recipiselor judecătorului de ocol, Casa de împroprietărire va încunoştinţa despre aceasta şi pe proprietarul expropriat, pentru ca acesta să poată face demersurile necesare spre a obţine pronunţarea ordonanţei pentru liberarea valorilor.
Este de la sine înţeles că pentru proprietarii expropriaţi, care intră în prevederile de mai sus, încetează dreptul lor de a mai încasa arenda odată cu începerea anului 1924 de la sătenii care folosesc terenurile.
*
Pentru sătenii care folosesc pământurile expropriate
*
S-a arătat mai sus că, acolo unde exproprierea este rămasă definitivă până la data de 31 Decembrie 1923, Statul va lua dispoziţiuni a plăti preţul de expropriere, consemnând la dispoziţia proprietarilor expropriaţi renta cuvenită cu cuponul de 1 Mai 1924. La toate aceste moşii se vor lua măsuri a se calcula preţul de vânzare a loturilor şi stabili la timp, asupra celor împroprietăriţi, debite, cu începere de la 1 Ianuarie 1924, pentru încasarea la Stat prin administraţiile financiare a preţului de vânzare a acestor loturi.
Se face dar cunoscut sătenilor care folosesc terenuri (exproprieri rămase definitive până la 31 Decembrie 1923), că, potrivit dispoziţiunilor art. 4 al jurnalului consiliului de miniştri cu No. 22/924, dânşii nu mai sunt datori a plăti foştilor proprietari expropriaţi şi nici aceştia nu mai au dreptul a le pretinde, odată cu începerea anului 1924, arenda cuvenită pentru folosinţa acestor terenuri.
În ce priveşte exproprierile care vor rămâne definitive după data de 1 Ianuarie 1924, Statul neputând face în anul acesta plata preţului de expropriere, nici stabili debit asupra împroprietăriţilor de pe aceste moşii pentru încasarea preţului de vânzare al loturilor, urmează dar ca sătenii cari folosesc aceste terenuri să continue a plăti mai departe, deci şi pe anul 1924, foştilor proprietari expropriaţi, arenda în condiţiunile de până acum. Conform dispoziţiunilor articolului IV al jurnalului consiliului de miniştri cu No. 22/924, această situaţiune va fi păstrată la fiecare moşie până la finele anului înăuntrul căruia va avea loc definitivarea exproprierii. Pentru orice alte lămuriri, cei interesaţi se pot adresa consilieratelor agricole respective” (MO, No. 74, joi 3 aprilie 1924, pp. 3852 şi 3853)
*
[1] Cutcutache, Const. D, Un mare conflict internaţional: / Optanţii unguri / ai Transilvaniei şi Reforma agrară din România, Bucureşti, 1931
[2] Antonescu, Mihai A., Regimul Agrar Român şi chestiunea optanţilor unguri / cu o prefaţă a domnului Prof. Univ. G. Taşcă, Bucureşti, 1928