Iulian Dziubinski, ţipăt şi bucurie a culorilor

*

Întotdeauna m-a surprins opera pictorului Iulian Dziubinski prin forţa lăuntrică a culorilor şi, deci, prin complementaritatea ţipăt-bucurie.

*

Iulian Dziubinski e un freamăt necontenit, o vibraţie nepământească, dar care-şi află ancoră în culoare, pentru a-şi cuvânta şi disperările, şi bucuriile, ambele conştientizate şi trăite din plin. Dincolo de culoare, e forma, e geometria zilei şi a lucrurilor – toate amprentate fidel pe sufletul lui, şi-abia după aceea reverberate prin culoare, dacă nu cumva culoarea e o şiroire discretă a sufletului dornic să se desluşească. Iulian Dziubinski e exponentul omului încercat de viaţă, care a izbutit să-şi identifice, în energiile lui secrete, toate dimensiunile îngereşti.

*

La mulţi ani, Iulia Dziubinski, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!