Îți cer iertare, popor român! | Dragusanul.ro

Îți cer iertare, popor român!

Fotografie preluată de la MediafaxFoto

Fotografie preluată de la MediafaxFoto

*

În viața asta, am făcut multe greșeli și, drept urmare, ispășesc necontenit. Dar nu contează că ispășesc, dacă nu mă spovedesc public și nu-mi cer iertare. Prin urmare, mărturisesc, plin de amărăciune, că am greșit impardonabil, atunci când am crezut în Revoluția Română, irosindu-mi tinerețile în apărarea și pentru promovarea principiilor ei. De unde aveam să știu eu că pe minciuna bolșevicilor și securiștilor abia dărâmați se lățea pecingine minciuna bolșevicilor și securiștilor „cu față umană”, dar cu suflete și mai neguroase?

*

Mai de curând, am greșit față de poporul român votându-l pe nevinovatul arțăgos Klaus Iohannis, doar ca să nu-l votez pe arțăgosul nevinovat Victor Ponta. De unde să știu eu că votul meu nevrednic va aduce pacostea pe capul bietului meu neam, care se va dezbina aproape apocaliptic, sorbind cu nesaț din otrăvurile ideologice?

*

Ultima dată, nu am mai votat. Nu aveam pe cine și nu aveam pentru ce opta: și unii, și ceilalți, lacomi și nemiloși, doar își dispută „țara ca o pradă”. De unde să știu eu că vrăjmașii neamului din cele două tabere mafiote au spulberat identități și că neamul românesc s-a rupt în două jumătăți ostile reciproc, în loc să-și arate dușmanii adevărați cu degetul acolo, sus, unde România este înșfăcată ca o pătură veche, din care haitele politruce desprind hălci uriașe, clefăind în epuizanta tradiție a jigodismului  elitist românesc?

*

Prin urmare, nu am opinii. Aș vrea să-i pot uri și pe cei care au înșfăcat puterea, și pe cei care vor să le-o înșface din mână. Și unii, și ceilalți, în baza „votului popular”. Dar nu-i pot urî, atâta vreme cât bietul meu neam, dezbinat și îmbolnăvit de ură față de propria-i identitate, nu pune mâna pe bâte ca să-și alunge adevărații dușmani. Așa că nu mă mai interesează nici unii, nici ceilalți, și îți cer iertare, popor român, dacă nu pot fi de partea uneia dintre cele două dezbinări. Dar încă mai sper că, odată și odată, tot vom ajunge și noi, românii, o națiune…


Comments are closed