Isprăvile haiducului Teodor Pantelimon | Dragusanul.ro

Isprăvile haiducului Teodor Pantelimon

Haiducul Pantelimon - Adevărul din 21 nov. 1911

Haiducul PantelimonAdevărul din 21 nov. 1911

*

Haiducul Teodor Pantelimon a Dumitroaiei, fiul ajutorului de primar şi, ulterior, perceptorului Dumitrache Pantelimon şi al Catincăi din Răuceşti – sat de dincoace de Târgu Neamţ, înspre Suceava, avea, în iulie 1914, când începea cea mai spectaculoasă urmărire a sa, patruzeci şi unu de ani (s-a născut în 22 ianuarie 1870), opt condamnări definitive, dintre care cinci executate, o mulţime de amante, inclusiv o văduvă din Boroaia, doi fraţi, Ioan – mai mare, dispărut de multă vreme de acasă, şi Neculai, un flăcău de vreo nouăsprezece ani, care locuia cu mama sa, o femeie de şaizeci de ani, inteligentă, „şireată şi rafinată”, care le râdea în nas autorităţilor şi jandarmilor care îi tot călcau pragul.

*

Începând din 1911, presa din România inventa de zor isprăvi haiduceşti, puse pe seama lui Teodor Pantelimon, care haiducea din 1908, dar infirmate de un interviu, luat haiducului, în august, de N. D. Cocea, tatăl celebrei actriţe, Dina Cocea, de care avea să se îndrăgostească Gheorghe Gheorghiu-Dej, izbutind să dea de vestitul haiduc, ceea ce nu au putut face jandarmii penibilului comandant nemţean Coroiu şi soldaţii Regimentului 15 şi ai Batalionului 2, conduşi de procurorul Floareş şi căpitan de jandarmi Sandu Chiriac, care au dispus împresurarea pădurii Grumăzeşti.

*

Pantelimon, conform descrierii corespondentului „Adevărului” din Piatra Neamţ, era „foarte robust şi bine făcut”, „ştiutor de carte, care scrie bine şi frumos”, „foarte deştept, isteţ, sprinten, curajos, şi vorbăreţ”. Umblă încins cu revolvere şi cuţite. Pantelimon nu omoară. Ameninţă, cu arma întinsă, gata s-o descarce. Evident că nimeni nu-şi pune viaţa în pericol. Astfel că cel care a dat ochi cu faimosul bandit nu opune nici o rezistenţă”.

*

De la Piatra Neamţ, în sus, până în graniţa Bucovinei, contagioasa frică născocise poveşti uluitoare („toată lumea se interesează de aproape de isprăvile acestui haiduc, devenit celebru, şi tot ce se scrie despre activitatea lui este citit cu aviditate”).

*

Ceata lui Panteliomon încă nu fusese identificată, deşi doi dintre haiducii lui fuseseră capturaţi, spre sfârşitul lunii mai 1911, „după o încăierare sângeroasă cu mai mulţi jandarmi şi un primar” şi, ţinuţi în arestul preventiv, refuzau „să dea vreo lămurire cu privire la activitatea şefului lor, banditul Pantelimon”.

*

Datorită cetaşilor lui Teodor Pantelimon, călătoriile se făceau „cu frică. Toţi călătorii care merg în trăsuri, precum şi ţăranii care parcurg calea pe jos sunt îngroziţi şi, la fiecare răspântie, aşteaptă apariţia lui Pantelimon. Comercianţii călătoresc înarmaţi”. Şi de să şi exemplul arendaşului moşiei Grumăzeşti, arendaşul moşiei, Leon Tarcauanu, care venise, în 31 iulie, la Piatra Neamţ, înarmat până în dinţi, ca şi vizitiul şi pădurarul care îl însoţeau, dar şi „în condiţiile astea, a făcut drumul până la Piatra tot cu frică… Frica e contagioasă. Ea a început să bântuie şi prin oraş, căci se lansase zvonul că autorităţile ar fi primit scrisori de la Pantelimon, prin care înştiinţează că vine, pentru câtva timp, şi la Piatra” (Adevărul, 24, nr. 7887 din 27 august 1911, p. 2).

*

În 21 august 1911, sesizate de guardul Câmpeanu Bouleţ că Pantelimon s-ar afla în pădurea Cioroiu, de lângă Răuceşti, au organizat un impresionant cerc de poteri, cu o mie de oameni, cerc care s-a tot strâns ca un năvod, dar fără să-l poată captura pe haiduc, despre care s-a zvonit, imediat şi contradictoriu, că ar fi fost văzut îndreptându-se ba spre pădurea Chitele, ba în Poiana. În coliba părăsită de Pantelimon s-au găsit arma şi cartuşiera haiducului.

*

Interogat din nou, Neculai, fratele lui Pantelimon a strâns din umeri. La fel au procedat şi fraţii Dumitru şi Gheorghe ai lui Toader Luca, din Răuceşti, pe care autorităţile i-au ademenit cu sume mari de bani. Ţăranii adunaţi în poteri râdeau pe seama incapacităţii autorităţilor, iar căpitanul Neculai Chiriac şi inspectorul Popovici, după ce i-a demobilizat, au rămas, peste noapte, la Mitocul lui Bălan, ultimele poteri rămânând cele din Hangu, care au fost demobilizate a doua zi, dar nu înainte de a se rechiziţiona toate armele din zonă.

*

Înfrânte şi ironizate, autorităţile s-au năpustit asupra presupusele gazde ale lui Teodor Pantelimon, începând cu Vasile al Catrinei, din Timişeşti, pe care îl presupunea drept apropiat al haiducului însuşi şeful secţiei de jandarmi din localitate.

*

Hăituit, Teodor Pantelimon a vrut să se predea, dar nu oricui, ci doar prinţului Caradja, cu care urma să se întâlnească în pădurea Grumăzeşti, dar cum prinţul nu venise singur, ci cu jandarmi deghizaţi, predarea nu s-a mai făcut  (Adevărul, 24, nr. 7887 din 27 august 1911, p. 2).

*

Într-un interviu ulterior, publicat de „Adevărul”, avocatul nemţean Ioan V. Creţu susţinea că, în 26 august, fusese chemat de mama lui Pantelimon, de la care a aflat că un trimis al prinţului Caradja ar fi contactat-o, promiţându-i câte în lună şi în stele, dacă-l convinge pe haiduc să se predea prinţului, care, între timp, împănase Răciuleştii cu jandarmi. Catinca Pantelimon îl ruga pe avocatul Creţu să ia legătura cu prinţul şi să se convingă dacă trimisul era al lui sau nu. Era adevărat, dar Pantelimon a evitat întâlnirea, pentru că agenţii de Siguranţă bucureşteni s-a desconspirat, năvălind în cârciuma din Răciuleşti, ca să-şi întremeze curajul.

*

În după-amiaza zilei de 28 august 1911, Pantelimon ospăta, în fâneţele de lângă Răuceşti, împreună cu consătenii lui, Teodor Gheorghe Ghiba, Gheorghe Vasile Cozma şi Gheorghe Vasile Alexandru, care avea să-l vândă autorităţilor. Numai că haiducul, cu formidabilele lui instincte, s-a făcut nevăzut, la ora 2, după miezul nopţii, cu puţin timp înainte de sosirea jandarmilor, îndreptându-se spre mănăstirea Neamţ, unde s-a întâlnit cu călugărul Atanasie, apoi spre stâna de lângă stânca Hălăuca, de pe muntele Rusu. La stână se aflau doi ciobani şi zece ţărani, care veniseră să-şi aleagă oile, care s-au întins la pământ, după ce haiducul a tras un foc de pistol în aer. Când au sosit la stână şi jandarmii, ei nu au mai găsit decât sumanul cel vechi al lui Pantelimon, pe care haiducul îl abandonase, suman pe care l-au depus la primăria din Vânători. Primarul din Vânători, ambiţios, a plecat imediat, împreună cu doi agenţi îmbrăcaţi ţărăneşte, spre munţii Stânişoarei, bănuindu-se că spre judeţul Suceava s-a abătut Pantelimon.


Comments are closed