învață să renaști din noaptea sfântă!
*
învață să renaști din noaptea sfântă
și lunii cerei mâna pe vecie
ca să auzi planetetele cum cântă
când îți învață sufletul să fie
doar un alean al soarelui dreptății
care-ți pulsează-n vene vertical
și dă-i un brânci sonor singurătății
ca să te muți întreg în ideal,
*
chiar dacă mâine te-or urca pe cruce
despovărații sacrei mântuiri,
căci calea lor spre nicăierea duce
din resemnarea anticei ursiri,
iar ei refuză să-ți mai fie frați,
căci robii cu robia se-mpăcară
și zornăie din lanțuri fascinați
de ruginirea care-i împresoară,
*
abandonează-i, deci, în amintiri,
și-n vreme ce planetele descântă
fereastra clipei cu ademeniri,
învață să renaști din noaptea sfântă!