Întoarcerea vechilor cântece ale Basarabiei | Dragusanul.ro

Întoarcerea vechilor cântece ale Basarabiei

Profesorul Petru Oloieru, scriind armonia unei piese vechi

*

În 27 martie 2018, în ziua Centenarului Unirii Basarabiei cu România, la Suceava se vor auzi pierdutele cântece ale Basarabiei, precum „Hora mazililor”, „Hora răzăşească”, „Basarabia”, „Congazul”, „Ostropăţul”, „Hora de la Orhei”, „Ca la Chişinău”, „Hotine, Hotine”, „Malul Nistrului”, „Ciocârlia”, „Păpuşoiul”, „Sârba lui Ciolac” şi aşa mai departe, până la vreo 60 de piese instrumentale şi vocale, cărora, de ceva vreme, profesorul Petru Oloieru le scrie armonia, întreg stocul de partituri pierdute, dar regăsite de noi, urmând să fie readus în contemporaneitate de trupa de muzică veche românească „Zicălaşii”. Melos românesc, viu între anii 1700-1926 (conform datărilor notaţiilor muzicale pe care le-au făcut străinii, dar de care ne vom folosi), cântecele Basarabiei au intrat în atenţia noastră pentru împlinirea unui vis, numit „Uniţi dintotdeauna. Prin cântec„, un vis de a cinsti Întregirea Neamului Românesc prin concerte cu muzica veche a provinciilor care s-au întors acasă în anul 1918. Ne vom împlini acest vis, cu partituri, neştiute de nimeni altcineva, pe pupitrele „Zicălaşilor”, şi, prin fonotecări video sau poate că şi printr-un concert al „Zicălaşilor” la Chişinău, pentru că avem de demonstrat că la temelia folclorului românesc, zonificat provincial în ultimul secol de şi de excese naţionaliste, dar mai ales de suficienţe „ştiinţifice”, stă melosul moldovenesc, inclusiv cel cult, adoptat cu grăbire de întreaga Transilvanie, de când fiecare „ardelean, copil de frunte” (versuri din „Hora Ardealului”, de Vasile Alecsandri, publicată, în 1848, de „Gazeta de Transilvania”), descoperea în compoziţiile lui Flechtenmacher, Caudella, Muzicescu („verde-i bradul şi stejarul, / n-o mai fi cum vrea duşmanul” etc., cântec publicat în 1904) sau Mandicevschi, emblema spirituală a românismului ardelean, care se închega atunci. Iar dacă basarabeanul Gavriil Muzicescu a luat cântece ale Basarabiei şi le-a răspândit în întreg spaţiul românesc, acelaşi lucru făcându-l şi vestitele neamuri de lăutari basarabeni Dinicu, Basamac, Ciolacu, care şi-au urmat boierii moldoveni la Bucureşti, iată că vine vremea întoarcerii acasă a cântecelor Basarabiei, prin truda altui fiu al său, suceveanul Petru Oloieru.


Comments are closed