întoarcerea colindelor în Soare
*
m-am prăbușit când toți zvârleau spre mine
cu prea ciudata lor însingurare
cerându-mi să nu simt că-mi este bine
căci timpul a pornit la vânătoare
și-amușină flămând ca o fiară
și sfâșie cu ghearele și colții,
m-am prăbușit atunci a doua oară
ninsoare albă din înaltul bolții,
*
al bolții ce rămâne în tărie
drept pardoseală temniței terestre
când se desface-n lume feerie
cântarea ce adună la ferestre
acele veșnicii care provoacă
prin suflete aleanul ancestral,
m-am prăbușit atunci ca promoroacă
prin crengile copacului final
*
ca să rămân în creanga lui subțire
doar mugurul în calmă așteptare
când universul prinde să respire
întoarcerea colindelor în Soare