începe iar o nouă săptămână
*
începe iar o nouă săptămână,
da-i mult prea cald şi molcomit prin târg,
iar timpul somnoros iar ne amână
şi nici o stea nu o să dea în pârg
ca să o pot spre asfinţit culege
şi să ţi-o dau la noapte s-o mănânci
sperând că numai tu vei înţelege
de ce-mi mutasem sufletul în stânci,
*
de ce îl ţin acolo prizonier
când trupul hăruit nu-l mai încape,
când ostenesc cu totul să mai sper
şi-mi dau năvală suflete sub pleoape
de parcă-ar vrea prin plânsul meu să fugă
cu disperare înspre nicăieri,
iar sufletul, în stânci, începe-o rugă
cioplită-n slove cenuşii de ieri:
*
hai, râzi, femeie, despleteşte vrajă
de calmă zeitate, de stăpână,
căci timpul ne veghează şi, ca strajă,
începe iar o nouă săptămână