în ziua ce cu suflete se-nfruptă | Dragusanul.ro

în ziua ce cu suflete se-nfruptă

Radu Bercea n4

*

când s-a făcut stăpân peste o zi

şi-a dat cu barda-n cer, să se desprindă,

crengi de argint se prăbuşiră şi

înaltul a rămas, fără o grindă,

acoperişul şubred şi banal

zburătăcit de păsări speriate,

iar ziua lui se prefăcu în mal,

în prăbuşire din eternitate,

*

dar lui păru doar ziua să-i ajungă,

o-nfăşură pe trup ca pe-o hlamidă

lăsând în urmă colbuita dungă

a regăsirii ca efemeridă

şi a gustat din vin cu disperare,

deşi era lăuntric împăcat

căci devenise iar o sărbătoare

din zorii zilei, până-n scăpătat,

*

şi-asemeni lui noi locuim cuminţi

câte o zi din calendare ruptă

şi evităm întoarcerea-n părinţi

în ziua ce cu suflete se-nfruptă


Comments are closed