În scurt timp, cântele vechi ale solcanilor

*

Cu “Cântecele solcanilor”, reînviate, la Solca, miercuri, 5 octombrie 2016, într-un concert filmat, “Zicălaşii” ajung la aproape 600 cântece medievale şi vechi româneşti fonotecate (297, plus cântecele Berchişeştilor şi  Calafindeştilor – fonotecate doar audio şi postate pe acest site, în categoriile FONOTECAREA MANUSCRISELOR LUI VOIEVIDCA şi, respectiv, în Bucovina: Harta cântecului naţional, şi prin şapte filme video). De data aceasta, Dănuţ Lungu a făcut înregistrarea sunetului cu microfoane separate pentru fiecare instrument, Nicolae Gabriel Sandu a realizat montajul, profesorul Petru Oloieru a verificat blanc cu blanc, iar eu am făcut cenzura finală, astfel că noua producţie muzicală a Centrului Cultural “Bucovina” poate fi înfăţişată, cu mândrie, iubitorilor de muzică românească adevărată.

*

Ca de fiecare dată, când vi se dezvăluie melosul nostru naţional, veţi fi surprinşi de desăvârşirea armoniilor, aproape preclasice, care nu au nimic în comun cu haida-dâra-dâr-dâr-delile zilei, care fac deliciul nunţilor, cumătriilor – şi mai ales al cumătriilor electorale.

*

Muzica veche bucovineană, tezaurizată de învăţătorul superior Alexandru Voevidca, spulberă teoria bolşevică a vetrelor folclorice. “Sârba noastră”, cântec vechi (de la Chiciul cel bătrân), dar interpretată de Gheorghe Chiciu şi de Bujdei Ioan Ienciu (partener de cântat şi al lui Chiciu cel bătrân), o să vi se pară “oltenească”, deşi este sută la sută o creaţie solcană, diferind de celelalte sârbe moldoveneşti, care îşi au rădăcinile în cântecele hasidice evreieşti, adaptate la estetica românească a vremurilor de lăutarii evrei din Kolomeea, Cernăuţi, Dorohoi, Darabani, Rădăuţi-Prut sau Botoşani. Chiar şi “Arcanul” lăutarilor solcani are particularităţile lui – printre altele, şi sugestia unui dans pe vârfuri, şi nu pe tropotiturile călcâielor. Există, desigur, şi ecouri de polcă, în unele cântece, altele fiind rădăcini pentru cântece pe care şi noi le-am prins, dar mult mai complexe şi mai frumoase fiind rădăcinile (din  “Hora tinereţelor” avea să se ivească “Tudoriţă-nene”, din “Hora bradului – “Hora de la Pojorâta”, iar din “Când era punguţa plină” – şlagărul preferat al lui Ion Creangă, care a şi scris alte versuri, ca să-l poată cânta după sufletul lui). Gata, închei, ca să nu ratez finalul încărcării pe net şi să vă realizez necesarele conexiuni directe.