îmi zvârl inima: înfrântă! | Dragusanul.ro

îmi zvârl inima: înfrântă!

*

eu sunt cel care coboară

şi-apoi urcă uneori

doar cu verbe subsuoară

pe înaltele viori

să-i fiu frate adierii

cu speranţa că m-o duce

până-n zările tăcerii

sau spre unde-o fi s-apuce

*

şi acolo, în departe,

în tăinatecul ascuns,

o să zămislesc o carte

şi o să mă las străpuns

doar de icnetul viorii

care vine din vecii

ca să îmblânzească norii

de prin suflete târzii,

*

hai, răzvane mitocene,

ia arcuşul sfânt şi-mi cântă,

nu căta că sub troiene

îmi zvârl inima: înfrântă!


Comments are closed