Iluminări | Dragusanul.ro

Iluminări

Iluminari

*

În fiecare primăvară, pentru că asta-i datina neamului meu (ancestrală, nu doar creştină), merg să iau lumină. Câte un bob de lumină pentru fiecare membru al familiei mele. Acum am alăturat un bob şi pentru Ştefi. Dar nu după lumină, ci după iluminare păşim noi în primăveri. După “surrya” (se pronunţă “şiria”, precum localitatea de pe lângă Arad), după iluminarea care face asemănarea dintre chipul lui OM şi al omenirii. Nu vi se pare chiudat că în toate limbile pământeşti s-au păstrat cuvinte care derivă de la OM (se scrie AUM, dar se pronunţă OM), care definesc însăşi această asemănare?

*

Pentru noi, cei din familia mea, OM se scrie IISUS, adică deplina şi definitiva iluminare. Doar el poate mijloci între noi şi veşnicia neprecizată şi fără nume, căreia obişnuim să-i zicem Dumnezeu, deşi este Unu şi Unic, doar că să ne desluşim unii, altora, despre cine vorbim şi cui ne închinăm urmând Calea lui Iisus. De fapt, Iisus este însăşi Calea, şi tocmai de asta am eu nevoie, în primăvară, de iluminări. De regulă, şi deci şi în acest an, Andi ţine să-mi fie alături. Aici, acasă. Simt, discret, că vrea să mă trăiască până la capăt, să nu irosească nici o clipă din mine, din celălalt trup al sufletului amândurora.

*

Andi profil

*

E bine că a venit (păcat că fără Ştefi, păcat că fără Cozmina şi familia ei), pentru că avem multe de pus la cale, pentru vara care va veni. “Bucovina Acoustic Park”, de la Vatra Dornei, şi “Bucovina Rock Castle”, de la Suceava, au nevoie de convenirile finale, care se săvârşesc în urma unor adevărate dezbateri tată-fiu. Pentru Festivalul “Cântece de peste veacuri”, din deschiderea Festivalului “Bucovina Acoustic Park”, sfetnicii de credinţă şi suflet îmi sunt Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu, Andi deschizând, pentru mine, dar şi pentru Suceava, alte ferestre, alte perspective înspre iluminări. În fond, iluminarea supremă, după cum o spun şi cărţile sfinte anestrale ale omenirii care se căuta pe sine, este Arta. Prin Artă şi prin “Horele” Naturii, ni se arată, clipă de clipă, bunul Dumnezeu.

*

Când terminăm de lucrat biata noastră pământească lucrare, Andi pleacă să se întâlnească cu voluntarii Bucovina Rock Castle. Mai mult din drag de drag, pentru că voluntarii Bucovina Rock Castle nu mai au nevoie, de mult, de instruiri speciale. Doar îi informezi şi faci distribuirea de trupe, iar ei ştiu ce au de făcut, şi încă într-un mod ireproşabil, ideal.

*

Andi

*

Când terminăm de lucrat, ascultăm “Zicălaşii”, cu tulburătoarele iluminări ale cântecelor străbune şi strămoşeşti. Străbunii sunt antecesorii de pe calea vremii mai apropiaţi de noi, cei care ne închipuim că suntem, iar strămoşii – înaintaşii cei îndepărtaţi de până la izvoare.

*

Când rămân singur, mă apropii de fereastră şi mă las copleşit doar de iluminările universului, în care am nimerit bob de nisip sau poate nici măcar atât, şi mă bucur de clipită cu toată fiinţa mea.

*

La fereastra


Comments are closed