Iisus Christos nu vorbeşte decât ruseşte! | Dragusanul.ro

Iisus Christos nu vorbeşte decât ruseşte!

Stema Bucovinei*

Presa veche românească încă mai păstrează ignorate mărturii despre Bucovina. Ce-i drept, subiectivismul patriotic sau cinismul politicianist, nostalgia românismului sau exclusivismul ortodox alterează adevăruri, dar fără a le goli de conţinut.

*

Răsfoind presa veche românească, am întâlnit lucruri despre care nu citisem niciodată şi, mai ales, am înţeles, dincolo de zarva şi interesele vremurilor, evoluţia şi decăderea naţionalismului, cinismul bizantin al încontrării neamurilor în faţa altarului, fina alcătuire a parvenitismului nobilar, populismul patriotismului reprezentativ, dar şi o mulţime de întâmplări mărunte, specifice cotidianului, dar pline de învăţătură. Şi am înţeles că, în filele mai mult sau mai puţin încrâncenate ale presei vechi româneşti, zac mărturii bucovinene, care merită să fie adunate, unul câte unul, şi oferite celor care mai au nevoie de ele. Aşa se explică ardoarea cu care, în ultimele săptămâni, reproduc mărturiile acelea, cu ferma convingerre că, adunate cândva între copertele unei cărţi, ele, mărturiile vechi, pot reprezenta o zestre inedită de alte documente bucovinene.

*

Bucovina nu a fost otova cum o descriu mărturiile, dar nici cum o descriu istoricii nu a fost. Şi nici românismul bucovinean, ba înteţit, ba păcălit de ortodoxie, cel mai adesea filoaustriac şi… antiromânesc, duhnind de populism ieftin şi de o caraghioasă fudulie, nu a fost decât un ciudat răsfăţ obştesc, în condiţii de civilizaţie care şi ademeneşte, dar care şi sperie. De aici, ezitările, duplicitatea, balansul între modern şi eres, care dau farmec şi unicitate Bucovinei de odinioară, în care bucovineanul, de la vlădică, la opincă, se revendica din legendara Roma, dar nu punea, nici o clipită, la îndoială că Iisus Christos nu vorbeşte decât ruseşte, aşa că îşi trăda fără ezitări neamul, numai să nu încalce liturgismul limbii slave, care îl transforma, peste noapte, din român, în rutean.

*

Mi-i tare dragă, cu toate păcatele ei, Bucovina de odinioară, aşa că o să continuu să-i adun mărturiile, pentru a le depune, cu evlavie, în rafturile memoriei.


Comments are closed