Horă "auzită de la micul Ciprian Porumbescu" | Dragusanul.ro

Horă „auzită de la micul Ciprian Porumbescu”

*

Deși reluată și stilizată, în opereta „Crai nou”, „Hora lui Traian” (Bidirel, din Stupca), pe care lăutarul Ion Batalan din Călugărița (însurat și mutat la Voitinel) o auzise „de la micul Ciprian Porumbescu”, în anii în care Batalan cânta în banda lui Grigori Vindereu (erete, în româna veche), iar „micul Ciprian” lua lecții de vioară de la lăutarul sucevean, fiind gimnazist, se va cânta și sâmbătă, 14 octombrie 2017, în ziua de naștere a lui Ciprian Porumbescu, pentru prima dată sărbătorită la români, drept o inedită… inedită (datorită modului insolit în care s-a păstrat).

*

Precizările lui Calistrat Șotropa, din Biblioteca muzicală „Muza Română”, pe care o scotea, lunar, la Cernăuți, din 1880, până în 1890, sunt importante și din alt motiv, acela de a certifica migrația cântecelor românești dintr-o regiune în alta. Pentru că lăutarii cu care ucenicise Batalan, Ciolac (basarabean, mutat, ulterior, la București, bunicul celebrului Cristache Ciolac, cu care se împrietenise George Enescu și-l recomandase drept lăutar al familiei regale – avea să cânte și la nunta lui Ferdinand, în decembrie 1893, și la nunta de argint a lui Carol I, în 1994), Șolcan (originar din Zaharești, unde avea să revină la bătrânețe), Năstase (moldovean, stabilit la București, unde plecaseră boierii moldoveni, după Unirea din 1859, care ne-a lăsat „Sârba lui Năstase”, un minunat brâu moldovenesc, devenit, ulterior, sârbă… argeșeană) și Paraschiv (și el mutat la București, în taraful altui basarabean, Anghel Dinicu, străbunicul lui Grigoraș Dinicu).

*

*

 


Comments are closed