Hai în Bucovina / Ca să-ţi rupi maşina! | Dragusanul.ro

Hai în Bucovina / Ca să-ţi rupi maşina!

în titlu – versuri nepopulare

*

Valea Moldovei, de la Izvoarele Sucevei (şi ale Moldovei, în Bobeica) şi până la Pojorâta, este de o frumuseţe tulburătoare. Am cunoscut-o şi am descris-o, localitate cu localitate, în 1983, la începuturile activităţii jurnalistice, când m-am şi însurat în satul primei iubiri a lui Iraclie Porumbescu (locuia, acolo, fratele tatălui său, Ioan), cu certitudinea că valea Moldovei va transmite copiilor pe care îi voi avea ceva din inefabilului ei creativ. Şi nu m-am înşelat.

De câteva decenii, de când s-a promis deschiderea unui punct vamal de liberă trecere la Izvoarele Sucevei, spre comuna Şipotele Sucevei, de dincolo, am tot sperat într-o asfaltare temeinică, iar asfaltarea s-a făcut abia în urmă cu vreo câţiva anişori, de către un asfaltator cu numeroase afaceri în zonă, un parvenit care, destul de recent, a dărâmat o mărturie istorică şi în Suceava. Are parale, dărâmă ce vor muşchii lui.

Foarte curând după asfaltare, doar drumul dintre Primăria Fundul Moldovei şi intersecţia cu Drumul Naţional de la Pojorâta arată impecabil, că doar n-o să-şi hurduce măruntaiele ilustrul parvenit. În rest, găuri după găuri, care se vor astupa, probabil, abia atunci când distribuţia filmului american „Traian Popovici” va veni la mormântul celui îndreptăţit la memorie, fostul primar al Cernăuţilor, care a salvat 20.000 de evrei, fiind îngropat în cimitirul din Colacu şi având un monument la Colacu (dacă nu mă înşel, pentru că, dacă te aventurezi, cu maşina, pe valea Moldovei, nu mai vezi nimic, decât gropile din asfalt, pe care nu le poţi evita sau încadra între roţi, aşa că te vezi obligat să foloseşti viteza întâia, coborând în capcanele drumului cu mare precauţie şi sperând că vei reuşi să şi ieşi din ele).

Conducătorii judeţeni ai destinelor noastre nu prea ştiu cum arată drumurile, ei fiind masiv şi decisiv implicaţi în incultură, pe care o promovează, impresionant de harnici, cu parade de cai, de găluşte, de mititei, de bere şi de haida-dâra-dâr-dâr-da. În plus, nu s-au prins că centenarul Unirii cu Ţara se sărbătoreşte, în primul rând, cu făptuiri întru binele locuitorilor judeţelui şi nu cu măscări publice ale prefăcătoriei de-a patriotismul.

Iar locuitorii din alte judeţe ale României, cât şi cei de prin Europa, dacă se lasă ademeniţi de generosul îndemn „Hai în Bucovina”, merită să li se întâmple ce li se întâmplă: jaf la pensiuni, maşini rupte pe drumuri şi bucate tradiţionale bucovinene încropite din materii prime achiziţionate de pe la moluri, dar care amiros băştinaş în suculenţa conservanţilor puternic dăunători sănătăţii.

 

Bucovina s-a transformat într-o neruşinată afacere propagandistică, spulberând specificităţile ei de memorie, de cultură şi de stare de spirit, dar cu chestiile astea m-am obişnuit şi resemnat. Dar să ai drumuri, în raiul pământesc al acestor locuri, cu mult mai proaste decât cele din vremea comunismului, şi să porneşti lozincaristic şi fără cea mai elementară infrastructură aşa-zise „programe” turistice parcă nu-mi pică bine, aşa cum nu le pică nici celorlalţi amărăşteni ai judeţului Suceava, care zac prin pustietăţi, izolaţi programatic de lumea care ar trebui să fie reală, pentru că a fost visată şi nădăjduită de noi, toţi amărăştenii.

Nu vreau să îmbogăţesc folclorul românesc cu înjurăturile pe care le-am născocit la adresa parvenitului care doar a pospăit cu asfalt drumul de la Fundu Moldovei, până la Izvoarele Sucevei, asfaltând impecabil numai drumul feudei lui montane; nici marilor noştri conducători din Palatul Administrativ al Sucevei nu le-am purtat gânduri mai bune, dar lor nu le pasă de gândurile şi înjurăturile noastre, ale amărăştenilor. Doar caricaturizarea îi deranjează la culme, pentru că bipezii şarlataniilor electorale îşi închipuie că au şi onoare, că ar fi cineva în biata istorie a acestor locuri minunate, în care toponimul Bucovina nu mai înseamnă şi nu mai merită nimic.

 

Cu imaginea drumului perfect din feuda asfaltatorului o să închei acest material. Nu are rost să-mi irosesc timpul. În fond, noi, toţi amărăştenii judeţelui Suceava, culegem doar ce alegem, deci pedeapsa este pe deplin cuvenită.


Comments are closed