Gheoghe Asaki: Zugrăvia în Moldova anului 1847 | Dragusanul.ro

Gheoghe Asaki: Zugrăvia în Moldova anului 1847

 

Una dintre primele cronici plastice ale Moldovei, scrisă de Gheorghe Asaki și vizând opera pictorilor Gheorghe Lemeni, originar din Rădăuți, și Baltazar Panaiteanu, amândoi ucenici, în 1847, ai pictorului Ferdinand Piloty din Műnchen (Panaiteanu, trăind, a studiat și la Academia de Arte Frumoase din Műnchen), impresionează prin priceperea cu care Asaki identifică elementele materializate ale discipolilor zugravului Ustachie, primul moldovean care studiase la Academia din Viena, în tentativa românească de reformare a artelor plastice, în sensul contemporaneizării lor europene.

 

 

„Adevăr este că răposatul zugrav Eustatie, care, cu 50 ani mai înainte (deci, pe la anii 1800 – n.n.) se trimisese, cu cheltuiala statului, la Academia de Viena, a reformat ceva în Moldova zugrăvia stilului bisericesc, însă el, afară de talentul său, era mărginit de ideea sus însemnată și unii din cei puțini școleri ai săi, rezemați numai în câte au învățat, au degenerat, am putut zice, chiar și stilul cel vechi. De aceea un rezultat binefăcător a produs clasa zugrăviei la Academia Mihăileană, pentru că în cursul efemer al științei sale, a format doi tineri zugravi compatrioți, chemați a opera reforma cerută în ist ram. Tabloul efectuos a Sfântului Arhanghel Mihail și multe portrete ale celor dintâi persoane ale Moldovei deajuns au încredințat pe public despre talentul însemnat al academicului nostru domnul Gheorghe Lemeni (născut la Rădăuți, în 1813, mort la Suceava, în 1848; infuențat de pictorii-topografi austrieci, care lucrau la Rădăuți, Lemeni a plecat la clasa de pictură a Academiei Mihăilene din Iași, apoi a ucenicit în atelierul lui Ferdinand Piloty din Műnchen, după care a plecat la Academia di San Luca din Roma; după Lemeni au rămas doar câteva portrete și un autoportret – n. n.).

 

 

Doritorii acestei arte frumoase vor avea acum prilej a admira și operele în ulei ale domnului Baltazar Panaiteanu (născut la Burdujani, în 22 aprilie 1816, mort la Iași, în 9 noiembrie 1900; cunoscut drept Gheorghe Panaiteanu-Bardasare; a studiat la Academia Mihăileană, între anii 1835-1840, apoi la Academia de Arte Frumoase din Műnchen), trimise de la Műnchen. Exactitatea sa și gustul s-au admirat în litografiile sale, dar coloritul, acuratețea și armonia penelului său prezic un talent deosebit. Un sihastru, după natură, și portretul unui doctor sunt icoane vii, dar acea care mai mult țintește admirarea privitorului este portretul în mărime naturală a învățatului orientalist Doctor Pruner, acum deodată aflător la Műnchen, dar de 15 ani petrecător în Orient și mai ales la Cairo. Doctorul, în însușime de medic al lui Abas-Pașa, este în costum de Egipet, coloritul pânzei (a cârpei) este adevărat de minune transparent, pielița sa se vede îngrecată de înrâurirea climei africane. Peisajul, de asemene înfățișând țărmul mării, este frumos și cumpănește armonia întregului tablou, care nu numai că seamănă cu originalul, dar chiar domnul Pruner parcă de pe malul Nilului zice: „Vă recomand pe românul de pe malul Moldovei”. Aceste tablouri se pot deodată vedea în cuprinsul caselor Domnului Colonel și Cavaler Doctor Cihak” (Albina românească, Anul XIX, No. 73, duminică 14 septembrie 1847, pp. 303, 304).

 

 

În ultimele rânduri ale numărului de gazetă, se aduce la cunoștință, în regim publicitar, că „astăzi, duminică 17 septembrie 1847, s-a deschis Salonul de Figuri de Ceară în mărime firească. Salonul se află în Ulița-Mare, peste drum de magazinul englezilor”.

 

 

Citind cronica plastică a lui Asaki, din 1847, mă întreb: Câți dintre bucovineni știu că arta plastică moldovenească a început cu un adolescent din Rădăuți, Gheorghe Lemeni, și cu un altul din Burdujeni, Baltazar Panaiteanu?